Pfffiuuuu, ce greu se reincepe a scrie dupa o oarece pauza. Parca
mi-as scoate creierii de la naftalina si i-as “centrifuga” precum rufele-n
masina de spalat :))
Adevarul e ca in ultimele luni tumultul vietii m-a facut sa
uit de mine si de pasiunile mele. Ce mai incoace si-ncolo. Recunosc, asumat si
cu mana pe inima ca de fiecare dintre noi depinde cum si ce facem in fiecare
zi. Scuzele acelea ca ba n-avem timp, ba ca suntem prea obositi, ba ca stam
doar putin cu tehnologia-n brate ca, draga Doamne, ne relaxam, cand, de fapt,
ne afundam mai mult intr-o oarecare dependenta, sunt doar niste scuze menite sa
imbrace alte temeri, spaime, griji si ganduri. Da’ acuma na, tot de noi depinde
cat de puternici sau mai putin puternici suntem in a ne asuma...trecerea
timpului si calitatea lui ;)
Si tot astazi m-a izbit ceva, probabil prin prisma firii
mele mai aprige din cand in cand, mai molcome sau mai directe pe alocuri, in
functie de zi si de stare. Si evident prin prisma comparatiei pe care o facem
noi oamenii, acestia de inca ne bucuram de aceasta viata chiar frumoasa ;)
Nedumerire transmisa de-un om tare drag: Cum se numeste un
barbat care ii sta alaturi unei femei, indiferent de situatie, boala, greutati,
cu enorm de multe sentimente frumoase, ca alminteri nu ai avea cum sa treci cu
atata putere prin intamplarea de a asista la pierderea persoanei iubite? Si
viceversa valabila. Dar cum se numeste un barbat care o ia la sanatoasa de
indata ce simte ca nu e capabil nici macar de o discutie sincera ca se sperie
de adevar, de sentimente, de teama ca ar putea sa auda verde-n fata ca a actionat
cu lasitate? Si aceeasi viceversa valabila.
Hmmm, ce sa raspund la asemenea nedumerire? Exact ce am
preluat la randu-mi tot de la oamenii frumosi de-i am alaturi, cu toate ale lor
bune si mai putin bune: “...ce raspandesti in jurul tau, de-aia ai parte
inmultit cu 100”. Fiecare stie ce este cu adevarat important pentru el. Pe mine
va rog sa ma scuzati ca aleg sa vad sufletele oamenilor mai inainte de praful
nesters dupa vreun ungher uitat, sau ce se ascunde in spatele unui zambet in
detrimentul lucrurilor materiale. Acuma na, n-om fi toti perfecti :))
Acum ma
reintorc sa-mi fac ghiozdanul, maine am o noua zi de scoala...a vietii ;) Ps:
pentru cei care ma stiu folosind expresia “am experienta x”, se traduce prin
faptul ca “am trecut prin intamplarea x”, dar asta nu inseamna ca am si invatat
100 % tot ce trebuia din aceea intamplare. Ba chiar mai am multe de invatat.
Astazi am scris printre randuri, parca fara cap si fara
coada, doar de dragul de a scrie :) Voi cand ati facut ultima data ceva doar de
dragul de a face? ;)
