Plimbarici frumoase

   Din seria zilelor frumoase de toamna, astazi mi-am propus sa astern aici impresii interesante dupa cateva zile libere de concediu.

   Am ajuns in Campina, Prahova intr-o scurta plimbare. Dar pe cat de scurta a fost, pe atat de placuta. De multe ori ne incapatanam sa nu iesim din sfera noastra de confort, gasim tot felul de scuze sa nu ne mobilizam sa iesim in aer liber, la o plimbare, sa nu schimbam mediul, ca doar e mult mai usor sa avem in fiecare zi acelasi program, gen serviciu-casa-serviciu. Ca mai apoi sa ajungem la un moment cand ne intrebam cum a trecut viata noastra.

   Acestea fiind spuse tin sa povestesc, ca doar nu degeaba al meu blog se numeste “Caietul cu Povesti”, cum am petrecut scurta plimbare despre care pomeneam mai sus.

   Ne-am imbarcat in trenul regio de cu dimineata cu biletele la purtator, aparate foto si bineinteles, pentru cine ma cunoaste, mancarica, ca eu fara nu pot sta :)) In nici doua ore eram deja la destinatie. Odata ajunsi acolo, am luat-o incet la pas catre Castelul Iulia Hasdeu, Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, dar si biserici aflate in zona. Dupa ce am facut aceste incursiuni, de unde evident ca ne-am achizitionat si cativa magnetei (a devenit un sport national sa achizitionam mai toti magneti cu care sa ne umplem frigiderele :)) ), ne-am oprit din nou sa mancam. Si odata terminata si aceasta indeletnicire, am poposit sub o salcie, cu rucsacul sub cap si stand relaxant pe-o rogojina. Si nu orice fel de rogojina, ci una primita de la cel mai bun si drag prieten ;) Si ca sa nu va povestesc ca m-a furat si somnul. Si dupa acest tratament mai mult decat placut, am revenit in capitala cu forte proaspete pentru alte zile de serviciu.

   Ce vreau sa va transmit pe aceasta cale? Vorba unei colege, in capitala noastra aproape ca am ajuns sa nu mai auzim sau sa simtim cand bate vantul. Este superb sa te poti deconecta chiar si pentru cateva ore cu oameni dragi si frumosi, intr-un colt al tarii noastre minunate sau oriunde ne simtim scosi din rutina noastra. Si sa ne putem bucura de lucruri atat de simple, dar care valoreaza enorm! Si dupa cum spun de cate ori am ocazia: sa ne bucuram de toate aceste minuni ale vietii alaturi de cei mai dragi oameni sufletului nostru pentru ca nu se stie daca maine vom mai avea ocazia.

   Si uite-asa, povestind, deja mi s-a deschis iar apetitul pentru plimbari :)