Ce am invatat in 2015

   Anul acesta, parca mai mult ca oricand, nu am simtit spiritul sarbatorilor ca in alti ani. Poate pentru ca vremea de afara aducea mai mult a primavara, poate pentru ca zapada pe care o regaseam pe drumuri, peste case si in parcuri in vremea copilariei mele, acum se lasa asteptata. Poate pentru toate adunate de peste an. Si totusi, desi pana la un moment dat am simtit acest an parca cel mai greu de vreo cinci ani incoace, iata cum am ales sa vad cu alti ochi tot ce mi-a fost dat sa invat. Si cum intotdeauna la final de an avem tentatia de a face un soi de bilant, bilantul meu este creionat prin prisma celor invatate. Si evident ca toate se invart in jurul oamenilor si a mintii noastre :)

1. Intotdeauna sa te multumesti in primul rand pe tine. TU esti persoana cea mai importanta. Daca tu nu crezi asta, nimeni altcineva nu o va face pentru tine. Dar ai grija sa nu confunzi egoismul - benefic cu egoismul - rautacios.
2. Danseaza chiar si de unul singur. S-ar putea sa te surprinda starea pe care o capeti prin dans.
3. Fii tu impacat cu tine insuti. Daca esti prea slab sau prea gras, daca esti prea binedispus sau prea trist, daca esti o fire prietenoasa sau solitara, daca esti brunet sau blond, oamenii te vor judeca oricum.
4. Spune ce gandesti, evident pe un ton care face muzica. Cei care se vor supara si vor pleca, inseamna ca nu au avut ce sa caute in viata ta. Iar cei care iti sunt inca alaturi, inseamna ca nu intamplator sunt inca langa tine.
5. Fereste-te de “omul-tantar” si “plosnita visurilor” (acestia sunt 2 termeni regasiti intr-o cartulie de 5 lei, in care am gasit niste informatii extraordinare). Pe scurt, scapa de oamenii din viata ta care simti ca te incarca negativ, care nu fac altceva decat sa se planga, care te trag in jos, oameni falsi, oameni rai si invidiosi. Da, am invatat si asta: ca oricat mi-as dori eu, lumea nu e construita doar din oameni buni si frumosi.
6. Increderea se invata. Da-i sansa omului de langa tine sa te cunoasca, indiferent de natura relatiei.
7. O femeie sau un barbat in adevaratul sens al cuvantului este aceia sau acela care stie sa comunice emancipat, care stie sa isi asume consecintele faptelor sale, care stie sa respecte oamenii din viata lui sau a ei, care cauta sa isi imbunatateasca viata lui sau a ei, si nu sa cotrobaie prin gradina altora, care stie sa isi faca simtita prezenta frumos in viata celorlalti. Si chiar si atunci cand aleg sa schimbe natura relatiei cu cei de langa ei, sa o faca la fel de elegant. Dar si lasitatea este o realitate.
8. Prietenia se construieste in fiecare zi. Iar un prieten adevarat iti arata ca vrea sa fie langa tine atat la bine, dar mai ales la greu.
9.  Cel mai usor lucru din lume e sa alegi sa renunti (la oameni, la vise, la sperante…). Cu adevarat important e insa cand continui sa lupti, chiar si atunci cand credeai ca nu mai poti. Mai ales cand credeai ca nu mai poti.
10.  Count your blessings! Suntem prea obisnuiti sa ne concentram doar pe ce nu ne convine. In schimb tot ce e mai bun si mai frumos uitam atat de repede.

   Multumesc tuturor care mi-au fost alaturi si care fac toata diferenta din lume in viata mea! 

   Un an nou 2016 plin de liniste!

Printre baloane de vise...

   Sa tot fie vreo 2 ani de cand visam sa mesteresc la un mic blog...un soi de foto-blog daca pot sa il numesc asa. 

   Intre timp tumultul vietii m-a acaparat, asa cum ni se-ntampla tuturor din cand in cand. Si tot de-atunci visam la niste sedinte foto frumoase si jucause, parca pentru a crea noi file de poveste. Povestea mea ;)

   Pendulam intre romana si engleza, intre povesti si poze, intre idei si punerea lor in practica. La vremea respectiva cineva imi spunea ca n-avea sens sa-mi fac micul blog foto in engleza, pentru ca nu prea se preta. Astazi revin cu ideea, basca unde mai pui ca vine ca o manusa...pentru ca este fix locul, ba chiar momentul si starea :D

   Momentan incep cu cateva poze din “grila” dorintelor. Continuarea in curand ;)

 

 

 

 

 

 

Pasiuni si oameni

   Pfffiuuuu, ce greu se reincepe a scrie dupa o oarece pauza. Parca mi-as scoate creierii de la naftalina si i-as “centrifuga” precum rufele-n masina de spalat :))

    Adevarul e ca in ultimele luni tumultul vietii m-a facut sa uit de mine si de pasiunile mele. Ce mai incoace si-ncolo. Recunosc, asumat si cu mana pe inima ca de fiecare dintre noi depinde cum si ce facem in fiecare zi. Scuzele acelea ca ba n-avem timp, ba ca suntem prea obositi, ba ca stam doar putin cu tehnologia-n brate ca, draga Doamne, ne relaxam, cand, de fapt, ne afundam mai mult intr-o oarecare dependenta, sunt doar niste scuze menite sa imbrace alte temeri, spaime, griji si ganduri. Da’ acuma na, tot de noi depinde cat de puternici sau mai putin puternici suntem in a ne asuma...trecerea timpului si calitatea lui ;)

   Si tot astazi m-a izbit ceva, probabil prin prisma firii mele mai aprige din cand in cand, mai molcome sau mai directe pe alocuri, in functie de zi si de stare. Si evident prin prisma comparatiei pe care o facem noi oamenii, acestia de inca ne bucuram de aceasta viata chiar frumoasa ;)

Nedumerire transmisa de-un om tare drag: Cum se numeste un barbat care ii sta alaturi unei femei, indiferent de situatie, boala, greutati, cu enorm de multe sentimente frumoase, ca alminteri nu ai avea cum sa treci cu atata putere prin intamplarea de a asista la pierderea persoanei iubite? Si viceversa valabila. Dar cum se numeste un barbat care o ia la sanatoasa de indata ce simte ca nu e capabil nici macar de o discutie sincera ca se sperie de adevar, de sentimente, de teama ca ar putea sa auda verde-n fata ca a actionat cu lasitate? Si aceeasi viceversa valabila.

   Hmmm, ce sa raspund la asemenea nedumerire? Exact ce am preluat la randu-mi tot de la oamenii frumosi de-i am alaturi, cu toate ale lor bune si mai putin bune: “...ce raspandesti in jurul tau, de-aia ai parte inmultit cu 100”. Fiecare stie ce este cu adevarat important pentru el. Pe mine va rog sa ma scuzati ca aleg sa vad sufletele oamenilor mai inainte de praful nesters dupa vreun ungher uitat, sau ce se ascunde in spatele unui zambet in detrimentul lucrurilor materiale. Acuma na, n-om fi toti perfecti :)) 

   Acum ma reintorc sa-mi fac ghiozdanul, maine am o noua zi de scoala...a vietii ;) Ps: pentru cei care ma stiu folosind expresia “am experienta x”, se traduce prin faptul ca “am trecut prin intamplarea x”, dar asta nu inseamna ca am si invatat 100 % tot ce trebuia din aceea intamplare. Ba chiar mai am multe de invatat.

   Astazi am scris printre randuri, parca fara cap si fara coada, doar de dragul de a scrie :) Voi cand ati facut ultima data ceva doar de dragul de a face? ;)

 

 

Copilaria, adolescenta si maturitatea

 

    Toti avem aceste etape ale vietii. Pornind de la aceste perioade si corelate cu o intamplare prin care am trecut de curand, am aflat despre niste mecanisme de aparare (sistemul de aparare) de care habar nu aveam ca exista, dar pe care fiecare dintre noi le avem. Aceste mecanisme zice-se ca ne sunt de folos prin copilarie, cand, pentru a supravietui cumva intanplarilor pe care nu prea le intelegem si pe care nu ni le putem explica, le dezvoltam cumva automat.

    Ulterior, ajunsi la maturitate, aceste mecanisme nu prea ne mai ajuta. Ba din contra, ne fac mai mult rau decat bine. Si asta pentru ca ne pun in niste situatii de viata care mai de care mai dificile. Si da, realitatea e ca de fiecare dintre noi depinde daca vrem sa acceptam asta, si sa punem umarul la treaba cum s-ar zice, in sensul ca trebuie sa lucram cu noi insine. Iar acest lucru este pana la urma cel mai dificil. Ca e mult mai usor sa gasim vinovati, sa stam sa ne plangem sau sa traim in aceea ignoranta despre care voi pomeni mai jos. 

   Astfel ca, foarte pe scurt, va rog sa regasiti mai jos aceste informatii care mie una mi s-au parut extrem de utile (fie ca vrem sa le vedem utilitatea, fie ca vrem sa trecem peste ele si sa ne amagim ca nu exista) ;)

1. Frica = de fiecare data cand ne simtim speriati, nelinistiti, tensionati etc, in lipsa oricarei amenintari fizice directe, aceste emotii sunt indiciul ca a intrat in actiune creierul nostru emotional si s-a activat o reactie defensiva.
2. Apararea Primara = aceasta aparare consta in sentimente si ganduri care se reduc la ideea ca e ceva in neregula cu tine; ne face sa avem foarte putina energie si o lipsa generala de incredere in noi insine.
3. Falsa Speranta = aceasta aparare genereaza ganduri, sentimente si actiuni care sunt in general insotite de un sentiment de urgenta, in situatii in care nu exista de fapt nicio urgenta. Genereaza mult stres in viata noastra, provocand probleme precum insomnia alimentata, rumegarea la nesfarsit a unor ganduri sau un perfectionism care ne epuizeaza. Suntem predominant orientati catre satisfacerea asteptarilor si nevoilor altora, asa cum le percepem noi, adica intr-un mod care poate sa nu aiba nicio legatura cu adevaratele lor nevoi. Intre timp, desigur, ne neglijam propriile nevoi. Comportamentul general de Falsa Speranta poate da impresia ca traim pentru a satisface nevoile altora, cand de fapt e vorba despre ce obtinem noi insine de aici: apreciere, “dragoste”, recunoastere, acceptare, etc.
4. Falsa Putere = aceasta aparare presupune ganduri, sentimente si actiuni care transmit un singur mesaj: “Nu e nimic in neregula cu mine, dar totul este in neregula cu cealalta persoana”. Orice gand negativ prin care judecam pe altcineva semnalizeaza de obicei Falsa Putere. E posibil sa ne simtim furiosi, iritati, victimizati, gelosi, critici, sa-i judecam pe ceilalti etc. Toate aceste emotii ne demonstreaza clar ca cealalta persoana greseste grav si suntem convinsi ca intreaga lume ar fi de acord cu noi. In general Falsa Putere ne va baga intr-o multime de conflicte cu alti oameni. Poate, de asemenea, contribui la probleme fizice asociate cu stresul, precum migrenele si hipertensiunea.
5. Negarea Nevoilor = aceasta aparare este mai greu de recunoscut pentru ca la suprafata pare nu exista nicio problema. In realitate, tocmai lipsa emotiilor sau reactiilor in general este problema. Alcoolul, drogurile, dar si sedeintele de meditatie, sport, uitat la televizor sau citit intretin mentinerea starii confortabile gen “Nu ma deranjeaza nimic.” As completa eu aici in exces. De fapt, orice reuseste sa anestezieze sentimentele. 

   Pentru a nu-mi lua niste credite nemeritate, fac precizarea ca enumerarea de mai sus o puteti regasi in cartea lui Ingeborg Bosch – “Terapia integrarii trecutului – Demontarea mecanismelor defensive dobandite de-a lungul vietii”, de la editura Curtea Veche. Dar si multe alte informatii care mie una mi s-au parut foarte practice si utile. Dar dupa cum spuneam, depinde de fiecare dintre noi daca vrem sa acceptam ca permanent trebuie sa lucram cu noi insine si astfel sa avem o viata mai frumoasa, implinita si linistita sau sa ne gasim scuze, sa ne invartim intr-un orgoliu viciios sau intr-o permanenta plangere. Cum veti observa probabil si ca toti am trecut prin aceste mecanisme cu o anumita recurenta ;)

   Voi ce mecanism de aparare credeti ca folositi cel mai des? 

Exista prietenie dupa iubire?

   Astazi am chef sa scriu si atat. Iar articolul de astazi porneste de la o idee data de o persoana tare draga din viata mea. O persoana care, intr-un alt context, nu am avut puterea de a spune ca imi doream mai mult prezenta ei, pur si simplu, din bunatatea si frumusetea pe care le emana cu fiecare ocazie. 

   Si anume, exista sau nu exista prietenie dupa iubire?

   Si ii raspund pe aceasta cale. Din punctul meu de vedere exista prietenie dupa o relatie. Adevarat ca uneori ar fi mai bine daca aceasta relatie de prietenie ar fi inaintea celei de iubire, dar din propria experienta pot spune ca pana la urma totul se rezuma la cei doi.

Iar acea prietenie are o alta culoare in acel context, pe langa faptul ca te invata cum sa vezi persoana respectiva cumva parca dintr-o alta perspectiva.

   Cred ca începi sa realizezi cat a tinut cineva la tine abia cand nu mai e.

Si te surprinde brusc ca pot exista si relatii frumoase chiar dupa ce relatia amoroasa se termina. E un sentiment placut sa iti spuna cineva cat ai insemnat pentru el prin exemple concrete, prin respect, printr-un soi de mangaiere nevazuta. Ce simti cand cineva te surprinde cu o descriere a ta pe care, parca, nici tu nu o cunosteai? 

Sa vezi ca cineva isi aminteste peste vreme detalii despre tine despre care tu nici nu mai visai, asta da experienta. 

   Si da, am avut experienta de a avea alaturi pe cineva care mi-a fost si iubit, si prieten, si parinte si orice altceva. Si chiar si intr-o anumita perioada in care se poate spune ca am fost despartiti, acest om a stiut sa vegheze asupra mea.

   Am vazut ce inseamna implicare, dedicare, respect, intelepciune, aprecierea omului de langa tine, comunicare, placere, faptul ca intotdeauna erau vazute calitatile si nicidecum asa-zisele defecte, ce a insemnat sa-mi fie alaturi la greu si sa-mi accepte momentele dificile, sa ma stranga in brate, sa guste cu placere din ce reuseam sa gatesc, sa ma inteleaga daca eram obosita dupa o zi de munca, sa-mi fie alaturi cand nu aveam un job, sa-mi inteleaga independenta, sa aprecieze frumos cand ii calcam o camasa, sa ma ridice ca om, sa ma protejeze de situatii care nu ma priveau, sa imi spuna pe un ton emancipat si lucrurile care nu imi conveneau, dar care stiam ca mai apoi ma vor ajuta si parca sa se retraga intr-o alta lume cand a simtit ca nu va mai putea fi langa mine asa cum si-ar fi dorit. 

   Iubirea pana la urma se invata, se construieste, te apropie chiar si atunci cand iti e frica. 

Am avut astfel ocazia sa vad si sa simt cum e acea prietenie aparte ramasa dupa o iubire. De fapt, cred ca pur si simplu se transforma intr-un alt soi de iubire. 

Ce inseamna pentru mine a ramane prieteni dupa ce in prealabil am avut o relatie? Sa mai stiu intr-un fel sau altul de persoana respectiva, sa povestim, sa ne vedem cu respect la o plimbare, sa ne uram de sanatate cu fiecare ocazie, sa ne strangem cu drag in brate la o eventuala reuniune, sa bem o cafea in liniste, sa ne auzim din cand in cand la un telefon. Si povestea continua...

   Voi cum vedeti acest tip special de relatie? :)