V-ati intrebat vreodata ce s-ar intampla daca ati ramane pentru o perioada fara bani? Sau daca v-ati trezi intr-o zi ca sunteti intr-un loc si bietul portofel s-a facut pierdut? Cum ati reactiona? Ce senzatii ati avea? Ce ganduri v-ar invada mai repede mintea? Dar solutii? Cum v-ati gestiona ziua/perioada respectiva daca nu ati avea la indemana celebra moneda de schimb pentru toate datoriile, placerile si nevoile voastre?
Ideea aceasta
am avut-o cumva inca de mica (pe la 12 ani m-am intrebat ce s-ar intampla daca
intr-o zi as ramane fara bani si astfel am renuntat la a ma apuca de fumat :))
), dar constientizand-o mai bine de curand, oarecum jobless find :D Si in
stilu-mi caracteristic, m-am gandit: - Eu ce pot sa invat din asta? Evident ca
in astfel de momente iti trec o multime de ganduri prin cap si te zbati de
mama-focului sa le domolesti si sa le strunesti.
Prima parte
este aceea in care simti disperarea. Da, cred ca acesta e cuvantul potrivit.
Esti speriat, nu stii incotro sa o iei, ai senzatia de sufocare si de imensa
parere de rau ca ale tale obiective, placeri, idei, se duc pe apa sambetei,
tocmai pentru ca ai ramas fara stalpul al mai tapan al existentei noastre. Ma
refer aici strict la oamenii care nu au un sprijin constant si un ajutor de
nadejde in persoana parintilor care isi permit, sau a rudelor fara copii, etc.
Buuun. Dupa
ce trece etapa asta, apare o a doua, in care incepi sa te intrebi: Eu ce
Doamne-iarta-ma fac cu viata mea? Da’ pe bune, incotro ma indrept? Ce vreau?
Ce-mi place sa fac? In ce soi de activitate stiintifico-fantastica vreau sa-mi
vad creierii infipti? Bai da’ si-mi aduce treaba asta banii cu care sa-mi
indeplinesc visele si obiectivele acelea de tropaie prin capul meu constant? :))
Mai apare
intre timp o etapa faina, si anume descoperirea celor care iti sunt aproape in
astfel de momente. Ca deh, poate acum nu mai ai de dat un cico, si-atunci se
mai cerne faina o leaca. Sau ai sansa, norocul, bafta (sau mai bine zis ce semeni aia culegi), sa ai niste super
oameni alaturi pe care sa te poti baza. Iar acum, ca discutam strict de bani,
efectiv sa-ti zica: Ia de-aci si ne-ntelegem noi. Doar ca si etapa asta se
sparge in doua: daca ii iei, tre’ sa ai grija cum te raportezi la ei (si la
bani si la oameni), cum ii consumi si-apoi cum mama procesului verbal faci
sa-i dai inapoi (ca pe bune ca-i o tare piatra de incercare asta); sau refuzi
sa ii iei, strangi din dinti de mai-mai sa-ti sara mandibula, si te ambitionezi
si mai tare sa-ti rezolvi situatia (pentru ca intre noi fie vorba, oamenii iti
dau, o data, de doua ori, da’ pana se prind ei ca tie s-ar putea sa nu-ti prea
placa munca si ca traiesti mai bine pe spinarea altora).
Trecem si de
etapa asta, si-ajungem la inca una de oaresce disperare, dupa care ne proptim
intr-un final in ultima etapa in care incepi sa simti ca lucrurile se aseaza,
ca ti-ai gasit jobul/pasiunea/valoarea mult visat/a care sa-ti aduca banutii pe
care sa-i poti cheltuii dupa bunul plac (asta nu inainte de a-ti achita din
datorii, ca alminteri se tot aduna, iar stima ta s-ar putea sa te traga iar in
jos).
Si eventual
punct si de la capat ;)
Deci? Voi cum v-ati gestionat ultima data cand nu ati avut o sursa de venit constanta?
Eu sunt la etapa cu imprumutatul :-D. In rest, am trecut prin celelate, punctate foarte bine de tine. Oricum, consider ca nota generala e acea disperare, care nu se disipa, ci, de fapt, imbraca noi forme, nuante, constientizari etc
RăspundețiȘtergereIuliana, ai punctat tare bine ca acea disperare ia doar alte forme. Si mai cred ca important este sa reusim sa invatam ceva dintr-o astfel de situatie.. Nu de alta, dar se poate repeta in orice moment ;)
ȘtergereMult spor si putere de munca si concentrare iti doresc :)
Cristina, iti multumesc tare mult! Putere de munca ..este..asteptam munca (la propriu ma refer :-) ). Si tie, numai bine si cat mai multa inspiratie ;-)
ȘtergereIuliana, si eu iti multumesc pentru comentarii si pareri :) Cu siguranta va veni si acea oportunitate pe care o astepti (believe me, am trecut si trec prin asta ;) ). Important este sa intreprinzi cat mai multe actiuni care sa te duca catre directia pe care tu ti-o doresti.
Ștergere"Cand dubiile iti dau tarcoale, nu ignora ce iti spune inima, ai incredere in instinctele tale si nu aborda solutii de tip "shortcut" numai pentru a avea un confort temporar. Dream big!" (Amalia Sterescu)
Cu drag,
Cris
Bună Ziua!
RăspundețiȘtergereEu am trecut destul de recent prin această experienţă. Tema este dată la "maximal", însă viaţa, Viaţa însăşi, oferă varii situaţii, corespunzător fiecărui [examinat]. Da, trebuie cumva să trecem un examen, foarte dificil, iar eu cred că fiecare ... primeşte atît cât poate duce!
Ce pot să-ţi spun acum, după un an de la "debut", încă nu am ieşit din (această) Criză personală, încă mă zbat pe linia de plutire (ceea ce, trebuie să recunoaştem, prezintă totuşi o soluţie, o soluţie de = rezistenţă).
Mai cred că însăşi societatea noastră trece prin acest examen, tot mai dificil şi cuprinzând tot mai mulţi participanţi! Soluţia nu poate fi doar "la purtător", ci îmbracă o tentă - tot mai evidentă - de generalizare: soluţia este UNA colectivă şi trebuie neapărat conştientizată, dar şi aplicată prin măsuri de consens.
[Suntem singuri, dar Împreună!] - este un motto personal, care "se îmbracă" în incredibil de multe înţelesuri şi trăiri!!
~
Cornelius, :)
PS: nu-i loc de extindere ...
Cornelius,
ȘtergereFoarte bine punctat faptul ca viata iti ofera diferite situatii si ca trebuie sa trecem un soi de examene. Intr-adevar, cred ca in fiecare zi pe care o avem trebuie sa luam din ea cele mai bune invataminte. Adevarat ca si societatea ne influenteaza intr-un fel sau altul in aceste "invataminte", cum de altfel suntem influentati de fiecare mediu cu care interactionam.(cultural, emotional, economic etc).
Important este ca de fiecare data sa ne ridicam si sa ne reamintim sa ne bucuram cat mai mult de tot ce ne inconjoara.
Multumesc pentru impartasirea ideilor si pentru aprecieri.
O saptamana frumoasa sa ai :)