Citeam la un moment dat intr-o carte (regret ca imi scapa titlul cartii in acest moment) cat este de important numele unei persoane pentru ea. Si e absolut normal sa fie asa. La nastere primim un nume, pe parcursul vietii il folosim in diferite imprejurari, prietenii, familia si alte cunostinte ni se adreseaza in functie de acesta. Mai primim si cateva mici porecle sau vreun alint pe parcurs, dar si acestea cu un rost.
In acelasi timp, poate ca ati experimentat la un moment dat ciudata senzatie, combinata parca cu un soi de durere si tristete cand constati ca cineva tii se adreseaza cu un alt nume. Si din nou e la fel de normal sa te doara.
Recunosc ca mi s-a intamplat si mie in anumite imprejurari sa fac greseli, ca de pilda, cand scriu pe chat, indiferent de aplicatia de comunicare, sa nu apas suficient de tare butonul shift si astfel sa nu scriu cu litera mare numele persoanei cu care discutam. Sau sa raspund ceva cu privire la o cunostinta comuna si, in loc sa ma adresez cu prenumele persoanei cu care vorbeam, sa incep discutia cu numele cunostintei comune, si astfel persoana in cauza sa aiba senzatia ca i-am incurcat numele. Dar de fiecare data am cautat sa imi cer scuze.
Ce am vrut sa transmit cu articolul de astazi? Cred ca doar sa imi reamintesc, si mie si celor care imi aloca din timpul lor pretios sa citeasca blogul meu, ca numele unei persoane este teribil de important, ca face parte din ea, ca daca facem imprudenta de a o “boteza”, cu atat mai mult daca se repeta situatia, sa avem si puterea de a “repara” situatia. Altfel s-ar putea sa ne trezim ca-i oferim si un curcan de ziua ei :))
Ca tot se apropie ziua mea de nume si astept urarile :D Vorba unei prietene, care atunci cand i se apropie ziua onomastica, ne da mesaj seara pentru a ne reaminti ca a doua zi este ziua ei si sa nu uitam sa o sunam :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu