Trecand de curand
prin alte schimbari si valuri ale vietii, dupa cum imi place mie sa spun,
astazi mi-am propus sa scriu despre “sufletul echipei”. Nu stiu daca v-ati
gandit vreodata la asta, eu insa avand ocazia de a face parte de-a lungul
anilor din mai multe echipe, pentru diferite perioade, functie de proiectul
alocat, mediul de business existent sau, pur si simplu, datorita situatiei de
viata, am ajuns la concluzia ca exista un acest “suflet al echipei”. Si tot
astfel am ajuns sa inteleg cat este de important pentru mine acest lucru.
Pentru ca oricat ne-am amagi sau ne-am gasi tot soiul de scuze, realitatea este
ca la serviciu, la job, in cariera sau mai adaugati orice alta terminologie
profesionala, ne petrecem cea mai mare parte din viata.
Si cam cat credem ca am putea duce sau genera vreun plus
valoare, daca echipa din care facem parte nu ne vine ca o manusa? Unii veti
spune ca asa ceva nu exista, ca e doar un job si trebuie tratat ca atare. Sau
ca nu ai cum sa iti faci prieteni la munca sau ca nu ar trebui etc etc. Si da, sunt de accord cu fiecare varianta
pentru ca fiecare avem dreptul la opinii si pareri.
Ce imi doresc eu insa sa spun cu acest articol de astazi
este ca cel mai important este sa ne cunoastem si sa stim unde putem fi
impacati si chiar fericiti la locul de munca. Pentru ca daca stam cu senzatia
ca suportam 8 ore pe zi (care de cele mai multe ori sunt doar pe hartie) si
mergem apoi acasa si ne incarcam bateriile, nu facem altceva decat sa ne mintim
singuri, sau sa punem carul inaintea boilor, cum s-ar spune :)
Din punctul meu de vedere este minunat sa stai intr-un mediu
si intr-o echipa care over all sa iti transmita mai multe lucruri bune. Pentru
ca da, stiu si eu ca nu vei putea fi intotdeauna pe aceeasi lungime de unda cu
toata lumea. Asa cum nu toate zilele vor curge lin. Dar in care aspect al
vietii se intampla asta? Dar consider ca este cu adevarat important ca per
ansamblu balanta sa incline mai mult spre partea buna si frumoasa. Pentru ca
doar asa putem simti satisfactie, productivitate, implinire, apreciere, motivatie,
bucurie, engagement si alte asemenea.
Din propria experienta vorbesc de doua situatii foarte
simple:
- Cand faci parte dintr-o echipa care simti ca te seaca de energie sau din care simti clar ca nu ar trebui sa faci parte (si aici de cele mai multe ori intervin celebrele scuze pe care ni le gasim pentru a nu lua vreo decizie de a schimba ceva)
- Cand faci parte dintr-o echipa dedicata, implicata si sudata (care simti cum te incarca cu toata puterea si cu foarte multe lucruri bune, inveti, te dezvolti, unde te simti apreciat si vezi ca munca ta chiar face diferenta)
Nici una, nici cealalta nu se poate spune ca e buna sau rea.
Ci mai degraba ca tine de suportabilitatea fiecaruia, unde se regaseste fiecare
mai bine si, pana intr-un final, tine de cat poate duce fiecare. Pentru ca da,
e simplu sa sesizezi aceste lucruri, dar nu e deloc usor sa si actionezi si sa
iei decizii in anumite privinte si directii. Pentru ca da, cunosc, toti avem
cheltuieli, datorii, rate, copii de crescut, situatii de gestionat, facturi de
platit si lista poate duce la nesfarsit. Dar la fel de bine stiu ca exista si
acel “suflet al echipei” de la numarul 2, pentru ca am avut ocazia sa fac parte
din astfel de echipe, si nu doar o data. Iar sentimentul este unul de nepretuit :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu