Pentru mine duminica ce tocmai a trecut a insemnat o alta zi
de voluntariat in cadrul ONG-ului “Hai sa ajutam”. De aceasta data am mers la
Centrul de batrani Odai, in Otopeni, foarte aproape de Bucuresti.
Pentru acest proiect ne-am mobilizat 12 voluntari, si toti
pentru a aduce un zambet acestor oameni cu povesti de viata care parca iti taie
respiratia. Pe langa cei prezenti acolo, multumirile merg si catre cei care
ne-au ajutat cu donarea unor alimente pentru acest proiect.
Si-uite asa, cu mic cu mare, pe 6 martie, intr-o frumoasa zi
de duminica, ne-am intalnit cu o parte din voluntari la Carrefour Grozavesti
pentru a achizitiona cele necesare pentru un meniu pe care urma sa il gatim
batranilor din acest centru. Am cumparat carne, oua, ulei, legume de tot soiul
si care mai de care mai colorate, faina, zahar, si altele din care urma sa ne
iasa un ghiveci delicios cu legume si carnita, precum si niste gogosi gustoase
si pufoase. Un meniu care pentru noi cei mai multi poate parea foarte banal,
dar pe care acesti oameni l-au apreciat foarte mult, tocmai pentru ca nu este
ceva de care sa aiba parte prea des, din pacate, in acest centru.
Cu lista in mana si facand slalom cu caruturile printre
raioane, am reusit sa ne incadram intr-un timp rezonabil cu aceste cumparaturi,
astfel incat sa ajungem la timp pentru a ne apuca de gatit. Odata ajunsi la
centru, ne-am suflecat manecile si ne-am apucat de altele: am curatat morcovi,
cartofi, ceapa, dovlecei, conopida, vinete. Si imaginati-va, va rog, cateva
zeci de kilograme, nu cateva bucati, cum suntem mai toti obisnuiti pentru
cateva portii :D Aici am avut de acoperit vreo 200 de suflete. Intr-o alta
camera se transa carnea, intr-alta se bagau legumele la taiat, intr-alta sala
se amestecau ingredientele pentru gogosi pentru a se lasa aluatul la dospit
corespunzator.
Odata ajuns felul principal pe foc, ne-am permis a lua o
pauza de cinci minute, suficient cat a mai afla alte povesti de viata ale unor
oameni parca uitati de toti si de toate, dar care sa iti reaminteasca ce este
cu adevarat important in viata. Dupa scurta pauza, ne-am remontat pentru a pune
lucrurile la punct in bucatarie, pentru ca mai apoi sa ne continuam treaba
intr-o alta sala. Acolo urma un alt eveniment dupa masa :) Le-am bucurat sufletele cu
muzica si voie buna, cu stat la povesti si gustat cu drag dintr-o gogoasa si un
pahar de suc. Si intre doua saratele si un alt pahar de suc, le-am facut poze
frumoase, poze pe care le-am printat pentru a le lasa amintire…o bucatica de
hartie care prin ochii lor realitatea se vedea parca cu totul altfel fata de
cum am vedea-o noi.
Si tot intre alte poze si povesti, am dansat si hore, chiar
si cate o sarba, dupa puterile fiecaruia, iar doamnele s-au putut bucura si de
martisoarele pe care le-am adus in dar. Pe langa pozele tiparite, pe care multe
dintre ele le simteau tot ca niste daruri de mare valoare.
Multumirile merg din suflet catre toti voluntarii implicati
in acest mic proiect (mic pentru ca a fost doar de o zi), dar mare pentru
valoarea imensa adusa pentru oamenii din acest centru. Si dupa cum discutam cu
una dintre voluntarele de duminica, si pentru mine a fost tot prima data cand
m-am implicat in aceasta “Masa si serata dansanta” a ONG-ului “Hai sa ajutam”.
Iar peste toate treburile facute pentru acea zi, printre
toate cele de bifat si alergatura intre trei sali si doua pavilioane, cred ca cea
mai importanta lectie amintita (sau reamintita) in acea zi, a fost lectia
recunostintei.
Tu pentru ce ai fost recunoscator ultima data?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu