De ce am incetat sa ma uit la televizor

 

 

  Vorbeam acum vreo saptamana cu un prieten. Pe teme de viata, cum altfel? Ca asa mai invatam si noi unii de la altii. Mi s-a parut foarte interesant sa realizez ca atunci cand primim anumite intrebari, parca creierul ni se “activeaza” altfel. Am avut senzatia unor rotite care se pun in miscare intr-un anume fel. Subiectul articolului meu de astazi nu e singular. La o scurta cautare pe net, sunt convinsa ca vom gasi si alte articole la fel de utile. 

   De la bun inceput precizez ca fiecare are dreptul sa isi aleaga cum si in ce fel isi petrece timpul. De aceea eu am ales pentru mine, sa tot fie cinci ani, sa imi redirectionez atentia si energia in alte parti, in loc de a sta pironita in fata unui ecran care efectiv, scuzati expresia, aveam senzatia ca ma tampeste. Nu mai vorbesc de starea aceea negativa care simteam ca ma napadeste auzind tot felul de inutilitati si atrocitati.

   De mult prea multe ori auzeam ideea “Da, domne, da’ ce? Asta e realitatea.” Si pana am realizat ca si realitatea este un termen relativ (ca multi alti termeni legati de viata) si, inevitabil, totul se reduce la alegeri. Vrei sa vezi acea realitate prezentata in spatele unui ecran colorat, be my guest. Eu, ca oricare alta persoana, am dreptul de a alege cu ce sa imi consum timpul. Si da, recunosc cat este de greu sa schimbi un tipar. Pentru ca, la fel recunosc, ca au fost ani cand alegerile mele erau altele, tocmai pentru ca nu stiam, pentru ca era mai simplu sa arunc vina pe altii, pentru ca e mult mai usor sa te zgaiesti inutil si fara rost la niste emisiuni fara forma sau continut.

 

   Si uite-asa, azi putin, maine putin, poimaine mai facand oaresce analiza pe mine, intr-o alta zi furata de peisaj, am ajuns doar sa sterg praful de pe televizor :) Si am inceput sa redescopar cititul, sub multe forme, articole sau carti. Am inceput sa tastez cand schiopatand, cand apasat, la cate un articol pe acest blog. Aparatul foto a ajuns sa se mute infrigurat dintr-o mana-ntr-alta pentru a putea surprinde bucurii si momente. Sportul si dansatul de una singura m-au ajutat asisderea a trece peste alte fel de fel de perioade. 

   Si astfel, toate adunate, sa ma faca sa realizez cu o alta implinire, ca atunci cand ai activitati multe si frumoase, incepi sa vezi altfel viata. Iar oamenii, cu atat mai mult, ajungi sa-i vezi printr-un cu totul alt filtru si fara sa mai fii tentat sa vezi tot ce-o fi mai rau.

   Acum pot spune ca a fost simplu: am renuntat sa ma uit la televizor pentru ca fix acelasi timp l-am investit in mine. La momentul zero stiu ca n-a fost deloc usor ;)

   Pe voi ce v-a ajutat sa treceti peste anumite momente grele din viata?