Mini-concediu la Sibiu

   Pentru ca am avut ocazia de a trece prin Sibiu o singura data si sa tot fie vreo doi ani si jumatate de atunci, am ramas cu dorinta de a reveni tocmai pentru ca vroiam sa pot descoperi mai pe indelete acest frumos oras.

   Si poate exact cand credeam ca nu voi mai reusi sa programez aceasta evadare din Bucuresti (pentru ca asa apar intotdeauna in agendele noastre tot felul de alte situatii de rezolvat si chestiuni carora le dam o anumita importanta sau urgenta), am reusit. In saptamana ce tocmai s-a incheiat pasii mi-au fost purtati prin Sibiu. Si recunosc ca mi-a prins extraordinar de bine.

   Orasul are, intr-adevar, o frumusete aparte. Cladirile care parca te privesc la tot pasul iti dau o stare noua si ciudata in acelasi timp. Casele zugravite in felurite culori te fac din nou sa intelegi de ce acest oras este atat de vizitat si apreciat. Arhitectura bisericilor si a monumentelor te duc parca intr-o alta lume. Si cumva e si normal, avand in vedere obisnuinta cu care fiecare venim din locurile in care am copilarit si am trait.

 

   Vremea a fost de vis. Doar vreo doi-trei stropi de ploaie in prima zi cand am ajuns. Si de fapt si aceia mai mult in noapte. Asta mi-a permis sa-mi folosesc cu mult drag si inspiratie aparatul foto. Cafeaua bauta la o terasa frumos aranjata (asa am descoperit cat de mult imi place siropul de migdale in cafea), cateva pagini citite pe-o banca in Parcul Cetatii, fotografiile furate cu rucsacul la plimbare sau inghetata asortata de care m-am bucurat pe indelete, sunt doar cateva din momentele care pentru mine au facut deliciul acestui mini-concediu.

   Si m-am bucurat cu atat mai mult de aceste zile pentru ca sa fie de-acuma cam sase ani de cand nu am mai apucat sa imi planific ceva ce s-ar putea numi concediu. Insemnand genul acela de relaxare care sa iti permita sa te destinzi cu adevarat, sa-ti “decuplezi” creierul de la orice ganduri sau griji, sa traiesti pur si simplu momentul si clipa. Dar da, stiu, totul tine doar de noi si de cum ne organizam. Pentru ca restul inseamna doar scuze cumva pe care ni le gasim, lucruri de care ne agatam, tipare psihologice pe care le repetam :D

   Pentru urmatoarea plimbare in afara Bucurestiului, poate voi reusi sa bifez o idee despre care scriam acum ceva vreme aici ;) Iar acum inapoi in Bucuresti, cu forte prospete si planuri frumoase de pus in aplicare. Schimbari, cursuri, aranjamente, evenimente si lista poate continua. Iar sentimentul cand ai lucruri de facut si treci la actiune efectiv, este un sentiment de nepretuit :)

 

Ce inseamna o persoana cu o prezenta placuta si agreabila?

   

   

   Ideea articolului de astazi mi-a venit dupa cateva interactiuni avute in ultimele zile (deh, cum altfel?) cu niste oameni de la care am invatat foarte multe.

• Un CEO care stie ca nu functia face pe om, iar salutul este cea mai simpla forma de a arata respect in primul rand fata de tine insuti (nu intram aici in dezbateri pe cazul cand avem atatea ganduri si griji, incat e firesc sa nu realizam ca poate ne-a scapat un salut ;) )
• Un IT-ist genial care stie cat de valoros este in piata si totusi stie la fel de frumos sa aduca o bomboana (sau mai multe :D ) cu ocazia zilei lui de nastere
• O doamna de la curatenie sau protocol care are atata bun simt si respect incat ar putea din mers sa dea exemplu altora
• Baiatul de la curierat care stie sa anunte unde merge atunci cand ajunge intr-un loc, din acelasi respect fata de ceilalti
• Un manager care este mai degraba un leader adevarat tocmai pentru ca are atata bunatate imbinata cu profesionalism, incat atunci cand iti spune ca gestul tau a fost “ca un curcubeu dupa ploaie”, iti arata ca nu e nevoie sa cunosti sau sa fii lucrat cu un om de-o viata ca sa recunosti calitatea acestui om extraordinar
• Persoana care vine la o intalnire cu un partener, imbracat la patru ace si care stie sa faca o gluma buna, lasand la o parte o anumita sobrietate caracteristica genului
• O doamna director care a muncit zdravan ani de-a randul sa ajunga in functie, dar n-a uitat niciun moment de unde a plecat
• O fosta colega cu care am interactionat atat de putin cat am lucrat impreuna, dar cu care viata m-a apropiat mai apoi mai mult decat m-as fi gandit vreodata, si care stie cu bucurie sa treaca sa ma salute de cate ori simte
• Un fost coleg care a stiut sa ma scoata la o terasa pentru ca a simtit ca de asta aveam nevoie, fara alte implicatii si interpretari, impartasindu-ne cu incredere schimbarile prin care trecem
• Un barbat minunat care, chiar daca ales sa inchida o usa si eventual sa-i puna si niste lacate, tot are demnitatea si bunatatea sa treaca pe langa mine cu grija omului care nu vrea sa raneasca. Si care fix atunci cand aveam poate cea mai mare nevoie a stiut sa-mi intinda o mana

   

   Si lista poate continua. Deci ce inseamna pentru mine o persoana cu o prezenta placuta si agreabila? Toate cele de mai sus, dar toate, absolut toate imbinate cu acea bunatate autentica revarsata printr-un ton care face muzica. Si cum noi oamenii ajungem sa apreciem tot ce avem luand prin comparatie, de aceea obisnuiesc si imi place sa spun: lasa-ti un loc de buna ziua, pentru ca niciodata nu stii unde te va duce viata…

   Si da, este minunata senzatia cand ai alaturi un numar cat mai mare de astfel de persoane, indiferent daca discutam de mediul personal sau profesional :)

 

 

O zi din viata noastra

   Articolul de astazi este mai degraba o poveste si trebuie tratat ca atare.  

   Asadar despre ziua de astazi, sau cum ar fi prima noapte de dragoste, întâia noapte de război a la Camil Petrescu :))

- trezit cu noaptea-n cap, pe la 6 trecute fix

- plecat catre o intalnire la 7 juma'

- bifat o cafea in drum, ajuns la meetingul stabilit

- pe repede inainte bifez problema, de primesc si reactia: "Am crezut ca vrei sa stai mai mult la noi. Ați crezut bine, zic, da' daca ne-am miscat cu talent?"

- fuga de-acolo la furnizor; pe drum primesc reacție a la Cuba: "Alo, frumoasa, păpușa, un' te grabesti asa?" Tentata sunt a raspunde, da' brusc imi amintesc ca nu-s in Cuba si nu c-as fi fost vreodată :-D

- rezolv in grafic o parte din treaba, ma-ndrept catre alta: m-apuc de tăiat, raschetat (degetu' meu), asez frumos, elegant niste flori de toată frumusetea in cutia buclucasa (promisiunea-i promisiune si e musai a fi respectata)

- in timpul manevrelor brusc se-aude o alarma de ceas, ceasul contra cronometru 

- mai termin o treaba, ia-o din loc again, direcția Victoriei

- ajung in buricul târgului si-aici dau peste o habar n-am ce defilare (recunosc ca nu obișnuiesc a ma uita la TV, dar are grija mai tarziu un colaborator sa ma pună la curent cu noutățile)

- ajung pe meleaguri dragi si pământești, aka zona Eroilor si cred ca incep sa ma linistesc. Da' de unde. Incep sa curgă mailurile gârla, si începe celebrul ping pong reply-send-reply

- intre doua telefoane, dintre care unul cu Slovacia inca nerezolvat, apuc sa mănânc si la cantina Facultății de Drept a Universității. Frumos, elegant, fix ca-n studentia pe care am avut-o, da' n-am simtit-o. Intre alte doua idei, mai sa fac baie la laptop cu cafeaua :))

- sfârșit de zi, un prieten drag ma trezeste din ganduri cu zicerea lui, dupa ce ne îmbrățișăm: "Cris, tu cand o sa te liniștești?" Același prieten care mi-a spus atat de clar candva ca este fericit atunci cand ma stie fericita

   Si in toată aceasta agitație, cea mai mare putere, bucurie si încredere, vine de la bunătatea unor oameni frumosi, pe care nu e musai sa-i stii de-o viata, dar care iti arata cat de minunați sunt prin zâmbetul sincer si privirea atat de calda. Indiferent de sex sau varsta trecute in buletin.

   Si saptamana inca nu s-a terminat. Deci merita sa ne bucuram de fiecare moment ;)