Balansul dintre teorie şi acțiune

   Sau cum spune o vorbă românească: “Teoria ca teoria, dar practica ne omoară.” Trăim într-o eră în care accesul la informaţie funcţionează cu o viteză fulgerătoare. Am ajuns să trecem de la a ne strădui să găsim cărţi, articole sau ziare, la a avea puterea să ne organizăm timpul corespunzător şi să alegem cum şi cu ce dorim să ni-l consumăm.

   Pentru mine a fost şi va fi întodeauna o lecţie de viaţă imaginea bunicului meu care citea şi recitea de nenumărate ori un acelaşi ziar vechi şi îngălbenit de vreme pentru că la altceva avea acces mult prea puţin. Probabil de la el am luat această plăcere a lecturii care m-a învăţat multe şi mi-a deschis mintea către şi mai multe. Pentru a înţelege, a face analogii, a-mi dezvolta un vocabular sau pentru a lega relaţii frumoase, printre multe altele.

   Trecând însă prin toţi aceşti ani şi luând din plin toată această revoluţie pre şi post internet, am ajuns să simt inclusiv atracţia faţă de anumite subiecte şi teme regăsite în feluritele modalităţi de comunicare. Şi da, încă sunt o femeie căreia îi place să citească o carte din scoarţă-n scoarţă, în detrimentul deja celebrului Kindle, să spunem. Recunosc că mirosul cărţilor este încă pe lista lucrurilor care îmi oferă o senzaţie aparte, asemeni senzaţiei de productivitate cu fiecare pagină parcursă al cărei foşnet se aude încet în timp ce trec la următoarea pagină. Asta nu înseamnă că nu parcurg şi multe şi interesante articole de business, travel, dezvoltare, fashion şi altele asemenea. Iar acelea evident că de cele mai multe ori aleg să le parcurg online. Să mai ţinem şi cu finanţele personale, zic :)) 

   Revenind la ideea din titlu, dar şi pentru a face o corelaţie cu o idee similară preluată dintr-o discuţie pe care am avut-o cu o persoană deosebită care m-a inspirat foarte mult, încă din primele momente când am început să lucrăm pe anumite proiecte. Remarca a fost una cât se poate de pertinentă, şi anume: oricât de mult citim, pe orice subiect şi oricât ne-am documenta la un moment dat, fără a ajunge să punem cât mai mult în practică, totul va fi fost aproape fără folos. iar această idee se poate extrapola către orice context şi situaţie de viaţă, cu acelaşi atribut avut în vedere al relativităţii şi percepţiei fiecăruia dintre noi. În absolut orice context:

    -    Vrei un job mai bun, citeşti nenumărate materiale despre carieră, cum să te prezinţi la interviu, cum să te îmbraci sau ce întrebări să pui, dar abia dacă trimiţi două aplicaţii.

    -     Îţi doreşti să slăbeşti câteva kilograme, dar masa ta conţine mai mereu câte-un fast food, deşi ai citit despre dezavantajele unei astfel de alimentaţii.

    -     Ai citit şi ai început să înţelegi câte ceva despre psihologia umană, ai aşteptări legate de respect, deschidere sau alte sentimente pozitive din partea celor din jur, dar acţiunile şi cuvintele tale arată o totală neconcordanţă. Şi da, respectul se câştigă uneori prin lucruri atât de mici. Ca de exemplu, dacă spui că faci un lucru la o anumită dată, la o anumită oră sau într-un anumit context, chiar să faci ceea ce spui că faci.

    -    Te-ai documentat din variate cărţi sau articole de psihologie, dezvoltare personală şi alte asemenea despre cum stă treaba cu trecerea timpului şi că e singurul ireversibil, şi totuşi accepţi încă lângă tine oameni care îi tratează pe cei de lângă tine cu dispreţ, răutate sau nepoliticos.

    -    Îţi doreşti activităţi interesante, plimbări, interacţiune cu oameni de calitate, ai citit despre multe inclusiv pe tema asta, dar când vine weekend-ul alegi să te pierzi în faţa televizorului. 

   Şi lista se poate întinde pe muuulte rânduri. Unde intervine acţiunea în toate aceste exemple şi nu numai? Simplu, în fiecare moment, secundă, clipă când alegem ceea ce facem şi alegem ceea ce trăim. Adevărat, am spus simplu, dar nu uşor. Pentru că…been there, done that, I admit. Și eu am experimentat multe până să ajung să înțeleg niște lucruri.

   E mult mai simplu să aluneci într-un cerc vicios, inclusiv în cercul inactivităţii. Sau în a ne îmbăta cu apă rece că un om care ne trage în jos, care ne îndepărtează de familie şi prieteni cu o atitudine care lasă de dorit, nu va face acelaşi lucru şi cu noi înşine mai devreme sau mai târziu şi că e doar o chestiune de timp. Astfel că ne spunem că ni se pare şi ne găsim tot felul de scuze inutile.

   Sau e mult mai simplu să spunem atunci când auzim că cineva are un job/business/whatever aşa cum ne-am dori şi noi că a avut noroc. Fără să ne gândim la toată munca din spatele fiecărei realizări. E mult mai uşor să vii cu nişte scuze inutile când intârzi să livrezi ce promiţi, eventual şi cu o promisiune pe care nu te-a obligat nimeni să o faci, decât să îţi asumi, şi ulterior să îndrepţi.

   E mult mai simplu să aluneci în faţa unui ecran de TV, cu o emisiune brain wash, decât să îţi calci o rochie sau o cămaşă cu un pantalon, să-ţi asortezi o încălţăminte şi-o bijuterie şi să ieşi chiar şi singur/ă să bei o cafea în oraș. Neacceptând că poate vei rata cea mai gustoasă cafea din lume…

   Simplu, normal că totul e mai simplu. Dar puterea de a avea curaj şi de a trece la acţiune îţi vor aduce cu siguranţă cele mai multe realizări si fericire, valabile pe orice plan. Şi da, uneori dintr-un punct de vedere emoţional, ca să îţi găseşti acest curaj ar trebui să treci mai înainte prin multe alte stări. Iar toate acestea nu sunt deloc uşoare.

   Voi când aţi avut curajul să îndrăzniţi ultima dată?...