Bogatia noastra

  

  Ideea articolului de astazi mi-a venit dupa ce am lecturat cateva materiale aparute pe deja celebrul LinkedIn. Astfel, intr-unul dintre articole am descoperit cu interes ceea ce autorul considera ca fiind singurul semn care iti va prezice ca vei deveni bogat (sau poate ca esti deja ;) ).

Asa cum am simtit intotdeauna, am regasit si in acest articol ca bogatia inseamna pentru fiecare dintre noi altceva. Pentru unii poate fi reprezentata de oamenii de care suntem inconjurati, altii pot vedea bogatia prin prisma banilor, pentru altii timpul poate insemna bogatie si asa mai departe. Un lucru insa este general valabil. Pentru a ajunge sa fii bogat, indiferent de conotatia data acestui termen, trebuie sa muncim mult, bine si sustinut. Acesta va fi singurul lucru care va face diferenta in...bogatia noastra.

   Daca discutam de relatii, trebuie sa muncim la intretinerea lor prin timpul dedicat, calitatea conversatiilor, puterea de a-l intelege pe cel de langa tine in fiecare moment, capacitatea de a-ti gestiona emotiile in zilele mai putin bune, dorinta de a-l cunoaste in fiecare zi, indiferent ca vorbim despre partenerul de viata, copilul nostru, prieteni, parteneri de afaceri, colegi. Daca discutam de bogatie prin prisma banilor, si aici trebuie sa muncim mult (nu de alta, da’ s-a dovedit ca banii nemunciti se duc ca vantul si ca gandul ;) ). Iar in cazul de fata munca poate insemna sa invatam mai multe in domeniul nostru profesional sau de interes, sa cunoastem alti oameni cu care sa impartasim pareri, idei, cunostinte. Intr-un alt caz, daca avem in vedere bogatia ca timp pe care ni-l putem gestiona dupa bunul plac, inseamna intr-un final tot munca sustinuta, dedicata si cu implicare. 

   Asadar, bogatia poate avea diferite valente si depinde de fiecare dintre noi ce conotatii dorim sa ii oferim. Asa cum depinde tot de fiecare dintre noi cat muncim la aceasta bogatie. Pentru ca da, stiu ca de multe ori ar fi muuult mai simplu sa ne sune cineva la usa si cand deschidem sa gasim sacul cu bani, sau cand auzim cioc-cioc sa ne trezim ca suntem intr-o vacanta de vreo 300 de zile sau sa avem copiii gata educati si oameni impliniti sau oamenii dragi sa se muleze dupa dispozitia noastre zilnica. Dar nu se poate. Pentru ca in ultima instanta, tocmai aceasta este frumusetea vietii: sa invatam sa muncim sa ne cunoastem, sa adunam experiente, sa ne ridicam dupa fiecare incercare, sa ne asumam deciziile luate, sa ne organizam timpul cat mai bine cu putinta, sa invatam ceva din greselile noastre, sa ne facem curat in gradina noastra mai inainte de a da buzna la vecini, sa adunam in fiecare zi bogatie prin munca si experienta noastra. 

   Pe voi ce considerati ca va face bogati? :)

Decizii pe care le luam in viata

   

   Astazi a fost o zi tare agitata. Intre patru telefoane, 3 mailuri si 2 intalniri, te intrebi tu unde te mai situezi. De aici ideea articolului de astazi printre multe intrebari care ni se perinda mereu prin cap.

   Cum ajungem sa luam niste decizii? Gandim pe termen scurt sau reusim se vedem imaginea de ansamblu pe termen lung? Cand ne ridicam din pat ca sa mergem intr-o directie, asa-i ca ar fi mult mai usor de fapt sa nu ne ridicam si stam acolo comod la caldurica mai departe? Sau cand analizam o oferta de job? Sau o invitatie in oras? Sau cand alegem sa stam in casa in detrimentul unei guri de aer curat. Relatii la care muncim si altele la care renuntam. Toate acestea sunt aspecte ale vietii fiecaruia dintre noi care implica decizii.

   Uneori luam o decizie prin prisma parerii celorlalti. Alteori analizam aspectele situatiei prin prisma experientelor noastre. Intr-un alt caz suntem cuprinsi de incertitudini. Sau intr-o alta varianta suntem mult prea comozi pentru a ne ridica din pat si de-aia unii au ceva in viata (orice ar insemna acel “ceva”) si-altii se plang constant cat de “neavuti” sunt. 

   Decizii, decizii. 

   Realitatea analizata putin la rece ne arata ca de fiecare data si in fiecare moment facem alegeri si luam niste decizii. Unele cu un impact mai mic asupra noastra si poate si asupra celorlalti,  altele lasa urme adanci in vietile noastre si a celorlalti. Pentru ca da, de foarte multe ori deciziile noastre ii influenteaza si pe ceilalti, fie ca vrem sa admitem acest lucru sau nu. 

   Cand acceptam sau refuzam un job vom vedea rezultatele imediate si de durata. Cand alegem sa ne consumam doua ore din viata langa oameni care te vampirizeaza energetic, rezultatele se vad in scurta vreme prin starile de apatie si de negativism rasfrante asupra noastra. Cand ne hotaram sa ne imbracam cu ceva in care ne simtim bine si in care simtim ca suntem pusi in valoare, starea noastra de spirit se adapteaza in consecinta (vorba unei informatii foarte interesante luate dintr-un eveniment pe masura: “Imbraca-te in fiecare zi asa cum vrei sa fii tratat si platit”). Cand decidem sa ne trezim de dimineata si sa ne organizam corespunzator trei ore pe care le-am fi putut dormi in plus, vom vedea rezultatele si starea de satisfactie de mai tarziu (aici putem discuta deja si de ambitie, perseverenta, munca etc).

   Ce-am vrut sa transmit cu articolul de astazi? Faptul ca fiecare dintre noi, in ultima instanta suntem raspunzatori de actiunile, de gandurile si deciziile noastre. Si ca de multe ori suntem tentati sa renuntam, sa uitam sa mai avem rabdare sau sa iertam, sa ne pierdem in actiuni inutile, sa analizam vietile celorlalti ca fiind mai bune decat ale noastre, uitand ca fiecare, de fapt si de drept, are momente mai bune sau mai putin bune, bucurii si suparari, incercari si alegeri,... decizii si decizii. Iar prin analiza pe text facuta celorlalti uitam sa ne concentram taman asupra noastra, a actiunilor noastre, a ceea ce putem face noi insine cu viata noastra. Ca vorba cea, cineva sau ceva te supara doar daca tu ii permiti asta.

   Deci sa mai luam niste decizii ;)

Iertarea mea, linistea mea

   Se spune ca atunci cand o usa se inchide o alta se deschide. Nimic mai adevarat. Si trebuie sa fii suficient de atent ca in drumul tau si din dorinta de a numara stelele sa nu ratezi luna. Si se mai spune ca in viata sunt doua tipuri de iertare: cea in care ierti si alegi sa mergi inainte cu persoanele respective si cea in care ierti, dar drumul tau in viata urmeaza alt traseu fata de al persoanelor in cauza. Oricare varianta alegi, foloseste-o intelept. Si invata sa ierti in primul rand pentru linistea ta. Pentru ca iertarea nu este a celui care ti-a gresit, ci este cadoul pe care ti-l faci singur. Asa cum iertare este si cea pe care inveti sa ti-o acorzi printre momente de viata pentru greseli pe care le-ai facut la randu-ti inevitabil. 

   Stiti expresia aceea a contrariilor care se atrag? Ei bine eu cred in ea doar pentru o scurta perioada. Pentru ca mai apoi, indiferent de natura relatiilor, ceea ce face diferenta sunt de fapt aspectele comune care tin de personalitate, hobby-uri, valori, interese, bucurii, placeri, sustinere, modalitati de comunicare si transmitere a ideilor personale, prietenii acceptate, calitatea timpului consumat impreuna. Si bineinteles toate cusute cu o ata a timpului si a experientelor care isi pun amprenta asupra noastra, a instinctului care ne transmite intotdeauna ce e bine si suntem datori sa invatam sa ne incredem mai mult in el decat o facem deja. 

   Linistea?... Cea interioara. Cea care te ridica, care simti ca te invaluie in putere si respect, cea care iti da senzatia aceea de “totul va fi extraordinar” chiar si in momentele cand poate n-ai avea nici cea mai mica speranta de care sa te legi. Acea liniste care se asterne odata cu trecerea timpului si cand vezi ca lucrurile incep sa se aseze.

   Ce legatura are iertarea cu oarece tipuri de personalitate si linistea? O parte de viata ;) 

Si-am invatat sa fiu recunoscatoare pentru usa aceea inchisa, ba poate chiar trantita-n nas. Pentru ca altfel astazi cu siguranta nu m-as fi putut bucura de soarele care iese frumos dintre nori :)

  

 

 

 

Thank you for giving my Sunshine!

Normalitatea, gura lumii si fiecare dintre noi

  

 

   Cum mai toate articolele blogului meu sunt cu si despre povesti de viata, astazi mi-am dorit sa scriu despre o idee pornita, cum altfel, de la o discutie cu o prietena tare draga. La inceputul saptamanii trecute stateam tacticos la o cafea cu prietena mai sus mentionata si dezbateam care-ce a mai facut fiecare in toata perioada de cand nu ne mai vazusem. Ea cu alergatura inerenta jobului, eu cu alergatura mea intre joburi, ea cu viata ei personala, eu cu mea.

Din vorba in vorba ajungem sa ne punem niste intrebari. Intrebari pe alocuri retorice, dar ale caror raspunsuri, in acelasi timp, menite sa ne mai “lumineze” putin. De-a lungul vietii fiecare facem alegeri, in fiecare zi, prin ochiul unei normalitati, in functie de ce mai flecareste gura lumii si prin prisma conceptiilor, trairilor si sentimentelor noastre. 

   Ne condamnam singuri sau ne condamna altii? Traim intr-o normalitate a noastra sau o normalitate a celorlalti? Starile noastre interioare sunt de cele mai multe ori doar ale noastre sau ne lasam prea mult influentati de ceilalti? Actiunile noastre ne influenteaza direct si personal sau mai tragem si pe altii in hora noastra? Cand vorbim de egoism si cand ajungem deja sa uitam de noi insine? Cine are dreptul pan’ la urma sa ne judece si cine stabileste acea “normalitate” pe care o tot auzim in stanga si-n dreapta? Intrebari pe care uitam sa ni le punem uneori, traind in virtutea unei inertii si trezindu-ne intr-o zi in momentul in care ne intrebam “ce caut eu in viata mea?”.

   Un lucru insa mie imi este clar si am ales sa il impartasesc aici (tocmai de aceea mi-am facut si blog :D ). Judecam fara sa cunoastem toate aspectele problemei. Ne trezim mai apoi pusi intr-o situatie ca cea pe care o judecam si nu stim ce sa invatam din asta. Trecem in viata prin experiente care mai de care mai diverse si daca nu se incadreaza in asa-zisa noastra “normalitate” suntem mult prea orbiti ca sa vedem si sa acceptam si altceva. Actiunile noastre zilnice sunt mult prea adesea limitate de “gura lumii”, pe care intre noi fie vorba nici pamantul n-o acopera. Am gresit? Da. Am invatat ceva din asta? Atunci e bine. N-am invatat nimic, soarta ti-o da din nou pana ajungi sa te opresti din dat cu capu’ de pragul de sus pentru a-l vedea odata si-o data pe cel de jos. Regrete? Avem cu toti. Cum gestionam fiecare zi din viata noastra si cum ne bucuram de ea? Cu siguranta depinde doar de noi. Ne e teama ca imbatranim si ca nu avem anumite realizari? Ce facem in acest sens? Cum ne petrecem timpul? Astazi ce am facut pentru sufletul si mintea noastra? 

   Prin intermediul articolului de astazi, am ales sa-i transmit prietenei mele (si nu numai)  cu care am pornit aceasta discutie de viata, poezia lui Octavian Paller. Si sa-i multumesc pentru tot ;)

 

A picture, a meaning, a sense of life. Thank you!

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Doar pentru a ne reaminti ca viata este minunata :) 

Me in front of the camera, you in front of me