Lumea este oglinda noastră

     De curand am luat parte la un mic eveniment despre care povestea zilele trecute aici. În acel articol am scris povestea. Astăzi voi reda mai jos și cateva din întrebările pe care ni le-am adresat atunci, cu speranța că ar putea să inspire și alți oameni buni și frumoși. Uneori avem nevoie să ne reamintim ce este cu adevărat important pentru noi. Și poate chiar și văzand o scurtă idee sau auzind o mică întrebare ne poate ajuta să rezonăm foarte bine cu acestea.

     Și pentru că tot suntem în pragul unui nou început de an, vă doresc inspirație în toate, multă sănătate, înfășurate într-o liniște aparte care face toată diferența din lume. Și toate alături de cei mai dragi și speciali oameni sufletului vostru.

     Și pentru că tot pomeneam de inspirație, jocuri de viață și creativitate aparte, iată acele cateva întrebări dătătoare-de-idei :)

• Anul acesta: ce te-a supărat cel mai tare și de ce?
• Cum arată casa visurilor voastre și de ce v-o doriți astfel?
• Anul acesta: ce ai dăruit oamenilor din jurul tău?
• Care este cea mai mare dorință care vrei să ți se împlinească la anul?
• Anul acesta: care a fost cel mai frumos eveniment la care ai participat (petrecere, concert, ieșire cu prietenii, etc.)?
• Care este cel mai important lucru pentru voi și cu care doriți ca lumea să vă asocieze?
• Anul acesta: care a fost cel mai frumos film pe care l-ai văzut/cea mai bună carte pe care ai citit-o?
• Care sunt acele trei activități care vă ocupă cea mai mare parte din timp și ce valoare adaugată vă aduc acestea?
• Anul acesta: care a fost cel mai îndrăzneț/provocator lucru pe care l-ai făcut?
• Care este unul dintre obiectivele voastre pentru 2017 și care sunt pașii pe care urmează să-i faceți pentru îndeplinirea lui?
• Anul acesta: care a fost cea mai mare surpriză pe care ai avut-o? Ce te-a surprins cel mai tare?
• Ce fel de oameni doriți să aveți în preajma voastră, indiferent de natura relației, și de ce?
• Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ați primit pană acum și de ce considerați asta?
• Anul acesta: cine te-a impresionat în mod plăcut?
• Care a fost cea mai mare bucurie pe care ați avut-o pană acum și de ce o considerați astfel?
• Anul acesta: ce ai promis că faci și nu ai făcut?
• Care sunt trei aspecte pe care doriți să le îmbunătățiți/dezvoltați la voi și de ce?
• Anul acesta: cand și de ce ai ras cel mai mult?
• Dacă ați putea da timpul înapoi, care ar fi lucrurile pe care ați dori să le schimbați și de ce? Dacă sunt... ;)

     Vă doresc cat mai multe momente pentru care să fiți recunoscători, din acelea „uau” care să vă taie respirația și care să vă facă conștienți că viața este o călătorie minunată! Un An Nou fericit!

Secret Friendship Santa

     Este deja foarte cunoscut ca in perioada sarbatorilor, in general la birou, obisnuim sa avem acel eveniment pe care il cunoastem sub denumirea de Secret Santa. Avem lista cu nume, are loc extragerea, se stabileste bugetul maxim pentru cadou si data cand se vor imparti cadourile aferente. Pe alocuri mai exista cate-un personaj care scapa numele persoanei care i-a picat la extragere, de numai secret nu mai este (:D), ba mai auzi si pe la colturi niste pareri cu privire la evenimentul in discutie. Vine ziua evenimentului, multi ii uitam semnificatia, se face schimbul cadourilor, si gata ziua.

     Pornind de la conceptul de baza al acestui eveniment, mi-a venit mai zilele trecute ideea de a face ceva similar cu un grup de prietene, prietene cu care, poate, nu intamplator ma stiu de vreo douazeci de ani si cu care am fost si colege prin scolile primare. Si, dupa cum spuneam, uite-asa m-am apucat sa organizez un eveniment pe care l-am intitulat…Secret Friendship Santa. Am creat flow-ul evenimentului, agenda, am ales locatia, data si ora.

     Dar ce a fost diferit? In primul rand ideea cadoului. Regula de baza a fost sa nu cumparam nimic si sa ne folosim de orice ne-ar fi trecut prin cap din ce aveam in casa. Practic bugetul a fost zero, dar tocmai prin asta am vrut sa evidentiem ca prietenia adevarata este de nepretuit si ca timpul dedicat pentru a face cadoul special este cu atat mai valoros. Ah da, si inca ceva: astfel sa apreciem si mai mult tot ceea ce avem si sa ne reamintim ca suntem tentati sa cumparam o multime de lucruri, dar care, de cele mai multe ori, raman pe undeva uitate. Cadoul putea sa insemne orice: o carte din biblioteca, o prajiturica gatita cu ce aveam in bucatarie, o pusculita, o lumanare ornamentala, repet, orice ne-ar fi trecut prin cap.

     Astfel am trasat coordonatele si am purces la treaba. A avut loc extragerea, ne-am facut temele si in weekendul ce tocmai a trecut ne-am intalnit intr-o interesanta formula de patru la un restaurant aproape de casa. Si pentru ca, pe langa cadourile in care ne-am pus o parte din suflet, ne-am dorit sa mai avem ceva special, am adus si vreo douazeci de intrebari inspirationale la pachet (bine-nteles, intr-un ciorapel cu Mos Craciun) pe care sa le extragem cu aceeasi bucurie si nerabdare. Iar ca sa dam acestei sesiuni de intrebari o culoare aparte, una dintre prietenele mele dragi a adus trei bilute colorate carora le-am dat cate o semnificatie. Cea cu inimioara insemna “sharing is carrying”, deci la intrebarea extrasa trebuia sa raspundem toate. Biluta verde insemna ca raspunde persoana care extrage intrebarea. Iar biluta neagra daca era extrasa, raspunsul la intrebare trebuia dat de persoana din dreapta celei care facuse extragerea. Astfel atunci cand alegeam o biluta, extrageam si o intrebare. Bilutele au fost imprumutate cu simt de raspundere de catre mama din colectia baietelului :))

     Cadourile au fost extrem de creative si de efect. Tot ce va pot spune despre cadoul pe care eu l-am primit este ca…m-a facut sa plang de emotie realizand cat suflet si implicare a depus prietena care mi l-a facut. Si mai ales cat de bine ma cunoaste. Acest feeling este chiar un cadou in sine, nu-i asa? (Ca tot scriam despre cadouri zilele trecute, aici si aici). Pozele au fost facute cu acelasi aparat (acum si mai special) care ma insoteste in fiecare moment extraordinar si cu care am putut imortaliza unele din cele mai dragi momente. Cateva cadre din ce a iesit puteti vedea mai jos.

     Acestea fiind spuse, sper sa gasiti un strop de inspiratie printre aceste randuri si, mai ales, sa va reamintiti ca intotdeauna vor exista oameni minunati in viata voastra care va iubesc si va apreciaza neconditionat, indiferent de natura relatiei.

     Va doresc un Craciun de poveste!

“Spune-mi cum ti-e casa, ca sa-ti spun cine esti”

   

   Vorbeam deunazi cu un prieten tare drag despre ideea de a detine o casa (indiferent ca e proprietate personala, chirie etc) si care sunt implicatiile aferente. Idee pe care am continuat-o cu o alta prietena. Ca in oricare alta situatie de viata, fiecare are parerile si preferintele lui…in teorie. Pentru ca in practica, vorba prietenului despre care am pomenit, cand suntem in fata unor situatii concrete si de fapt, sa vezi atunci exercitii pentru a-ti pune mintea la contributie si a actiona conform unor decizii pe care le consideri si speri sa fie bune.

   Poate ca nu intamplator de cateva zile bune am o carte in geanta intitulata “Spune-mi cum ti-e casa, ca sa-ti spun cine esti”, scrisa de Benedicte Regimont. Asa cum imi spunea o prietena candva si cum am ajuns sa realizez si din propria experienta (si nu doar citind acesta carte :D), fiecare casa are un “suflet” al ei. Si tot ceea ce ne inconjoara isi pune in fiecare moment amprenta asupra noastra, dar mai ales asupra relatiilor noastre as spune eu.

   Cat suntem copii nu prea dam importanta ideii de intimitate, camera noastra sau spatiu personal. Odata ce incepem insa sa realizam cam cum stau lucrurile in viata, peretii casei incep sa capete o alta “culoare” prin ochii nostri. Chiar daca multa vreme nu stim sa ne explicam de ce intr-un loc ne simtim mai linistiti, intr-altul foarte agitati si asa mai departe. Dar daca tot pomeneam de culori, voi lua acest cuvant si la modul propriu, pentru ca a realiza ce impact au culorile asupra starii mele a fost o alta lectie care mi-a luat ceva timp s-o inteleg. Tin minte ca undeva la 17 ani cand am mers intr-o vizita, o casa, fara o curte cat de mica cu verdeata, in momentul in care am intrat intr-una dintre incaperi, albastrul inchis electrizant care trona pe pereti era de-a dreptul sufocant. Si ca dovada ca imaginea aceea inca mi-o amintesc si acum dupa atatia ani…la diferenta de 14 ani :)

   Daca maine v-ar intreba cineva cum arata casa visurilor voastre, ce i-ati raspunde?... Dar sa revin la povestea interesanta discutata cu prietenii despre care pomeneam mai sus. El pomenea despre o casa mare, pe pamant (:D), cu etaj, cu multe camere si cumva cu toata truda, implicarea si pretul platit pentru tot ce insemna aceasta investitie. Cealalta prietena imi spunea ca isi doreste un apartament cu vreo 4 camere, cu un balcon-terasa pe masura si cu creditul aferent la banca. Evident ca fiecare situatie isi are particularitatile ei. Ce gasesc insa cu adevarat interesant este ce anume, oare, declanseaza in mintea noastra in momentul in care, cand suntem in situatia aceasta de a achizitiona/construi/moderniza/etc o casa, de cele mai multe ori avem tentatia sa ne intindem mai mult decat ne este plapuma? Si cand ma intreb asta, nu ma refer doar la partea materiala, dar mai ales la implicatiile si partea emotionala.

   

   Evident ca fiecare dintre noi avem o situatie specifica. Unii au copii, altii isi doresc. Unii au venituri mai mici sau mai mari. Altii fac sacrificii mai mici sau mai mari pentru a-si atinge acest obiectiv. Unii stau cu chirie o viata, altii se vor proprietari (mai ales ca stim prea bine ce simt al proprietatii au romanii). Unii se muta foarte devreme din casa parinteasca, altii raman in continuare pentru multi ani sub acelasi acoperis cu parintii. Si toate, dar absolut toate deciziile pe care le luam la un moment dat au un pret. Pe unii ne poate costa viata (si la propriu si la figurat), pe altii inglodarea in niste datorii din care ne zbatem sa iesim (indiferent ce intelegem prin “datorie”: bani, liniste, etc), si-asa mai departe.

   Vizavi de acest aspect, din propria experienta pot sa spun doar atat: orice actiune este mult mai buna decat zero actiune. Pentru ca din fiecare actiune invatam. Si chiar daca exista posibilitatea ca la un moment dat sa simti ca poate in loc sa alegi A era mai bine sa alegi B, daca totusi te trezesti la timp, e clar de o mie de ori mai mult de apreciat, decat daca ai fi ales sa stai intr-o bula si sa nu faci nimic. Ca poveste de referinta pentru mine si deciziile pe care le-am luat de-a lungul timpului, am in minte povestea unui om tare drag sufletului meu, poveste care are ca idee centrala casa. Si am ales sa o impartasesc aici in ideea ca poate ajuta. Acest om minunat a ales sa plece din tara acum niste ani buni. Si-a lasat pentru moment familia aici, au pendulat ulterior intr-un du-te vino intre Romania si tara pe care si-o alesesera. La momentul respectiv nu aveau copii. Intre timp anii au trecut, a aparut si un baietel in poveste si, cumva, le-a venit ideea de a-si ridica o casa in Romania.

   

   Pana aici poate toate bune. Insa toti cei apropiati le spuneau mai direct sau indirect la ce le-ar fi trebuit o casa cu atatea camere, cu o suprafata asa mare etc. Ca acestea implica alti bani, timp si munca de intretine, o viata pe care in loc sa o traiesti, ajungi sa o…ingropi intre patru pereti. Omul acesta atat de drag sufletului meu si de care intotdeauna imi voi aminti cu respect si afectiune, nu a apucat sa traiasca nici macar o zi in acea casa. Pentru ca la 35 de ani a plecat intr-o alta lume. Da, stiu, probabil ca veti spune ca asa a fost sa fie. Dar povestea are mult mai multe aspecte...

   Nu spun ca este indicat sa ne ghidam viata dupa parerile celor din jur, pentru ca daca ajungem sa facem asta, viata noastra, de fapt, nu ar mai fi a noastra. Si ne-ar fi tare greu sa luam decizii si sa actionam in niste directii care ne pot aduce niste experiente extraordinare. Spun doar ca, uneori, ajuta sa avem urechi sa auzim buna intentie si chiar parerile pertinente ale altor oameni. Tocmai pentru ca, de cele mai multe ori, cand oamenii nu sunt direct implicati, vad mult mai bine imaginea de ansamblu si sunt mai detasati. Cati insa avem puterea sa si actionam si, daca simtim ca drumul pe care suntem nu ne aduce liniste, sa rupem acest cerc viciios, vorba prietenului meu?

   Si ca sa revin la ideea despre casa de la care am plecat, incet-incet am invatat ca pentru mine cel mai important este ceea ce simt intr-un loc si ca oamenii sunt cei care sfintesc locul. Pentru ca degeaba ma invarteam intre nenumarate camere, daca ma simteam singura. In schimb, chiar daca m-am aflat doar intr-o camera la un moment dat, m-am simtit ca intr-o casa enorma pentru ca bucuria de a ma afla acolo a fost de nedescris. Si astea sunt “lucrurile” care raman si care sunt de nepretuit.

   Daca maine te-ai muta si ar trebui sa iei un singur lucru cu tine, care ar fi acela si de ce? ;)

Ce ți-a adus Moș Nicolae?

   Mi-aduc aminte cu nostalgie din perioada copilăriei că această zi mai întotdeauna ne prindea cu multă zăpadă. De cațiva ani acest lucru nu prea se mai întamplă. Ba chiar aș putea spune că lucrurile s-au schimbat considerabil, însemnand că sărbătorile de iarnă pe meleagurile capitalei romanești ne prind cu soare și vant mai degrabă de primăvară, fie el chiar și soare cu dinți.

   Întrebarea din titlu însă a rămas neschimbată :) Am realizat încet-încet că o altă schimbare mai degrabă emoțională a constat în faptul că, dacă atunci cand eram copil, mintea mea se gandea mai repede la acele daruri găsite în ghete constand în diferite dulciuri sau vreo carte, odată cu trecerea anilor am descoperit că cele mai frumoase cadouri sunt cele făcute cu sufletul și care de multe ori nu se văd…fizic. Așa cum am învățat că această zi este și o zi de sărbătoare pentru cei care poartă numele de Nicoleta sau Nicu, și că e plăcut să urezi cu drag celor apropiați. Dar și că vine o zi cand pentru unii oameni urări mai poți face cel mult în gand pentru că în lumea asta iți vei aminti de ei doar prin prisma amintirilor lăsate și a tot ce au însemnat ei pentru tine.

   

   La fel, odată cu trecerea anilor, astfel am aflat că ce nu spui la timp, nu mai spui niciodată. Și că tocmai de aceea este atat de important să spunem ce simțim atunci cand simțim pentru că nu știi cand vei mai avea ocazia. Iar de oamenii dragi întotdeauna este bine să ne despărțim cu vorbe frumoase și calde pentru că poate de maine nu-i vom mai vedea vreodată. A se înțelege din această idee că este foarte important să știm să apreciem oamenii de langă noi și să ne bucurăm de prezența lor (indiferent că sunt la doi pași de noi sau în oricare colț de lume…sau altă lume).

   Cu ceva vreme în urmă, ziua aceasta pentru mine însemna un moment special prin care puteam transmite pentru două persoane blande cu un suflet minunat acele urări care par uneori atat de banale, dar cărora le realizăm valoarea abia în situațiile cand le pierdem. Cum ar fi sănătatea, liniștea, ani mulți fericiți și alte asemenea. Astăzi aceste urări nu le mai pot face direct, însă tot ce mi-au oferit în dar acești oameni minunati prin prezența lor va rămane întotdeauna.

   

   Acestea sunt unele din cele mai importante “cadouri” pentru mine, prezența de calitate a oamenilor dragi. Și putem face aceste “daruri” cu fiecare ocazie (o îmbrățișare, un telefon, o ieșire la aer, o plimbare, o cafea, o mangaiere, un moment fotografic și alte cate și mai cate). Eu am primit astăzi un astfel de cadou din partea unuia din cei mai dragi oameni sufletului meu (cred că fără să realizeze că este tocmai această zi specială de “primit și oferit cadouri” :D).

   Acestea fiind spuse, ție ce ți-a adus Moșu’? ;)