Cand am uitat sa visez?

   

   E destul de greu sa te reapuci de scris dupa o perioada atat de lunga. De fapt, cred ca este aceeasi stare pe care o avem toti la un moment dat cand reincepem sa facem lucruri pentru noi sau cand iesim din acea sfera de confort care ne ofera o iluzie, dar care in realitate nu ne duce nicaieri.

   Eu recunosc ca am uitat undeva pe drum sa fac ceva pentru mine si anume…sa visez. Nu stiu unde am pierdut acest frumos obicei, dar recunosc ca asta am facut. Si cum toate se leaga unele de altele, asa incepem sa ne adancim intr-un soi de stare deloc benefica, uitand de noi.

   Dar pana la urma cred ca important este daca ne trezim si ce facem in acest sens. Eu aleg sa cred astazi ca m-am trezit din aceasta stare de amorteala, o amorteala cu care m-am luat la tranta de curand. Ca pana la urma, exact asa cum ii povesteam unei prietene de curand, stam, ne plangem, ne pansam ranile, mai varsam o lacrima pe alocuri, dar e musai sa ne mai si scuturam si sa ne ridicam. Pentru ca de sus se vede lumea mai frumos :)

   Cand am uitat sa visez? Candva pe drum… Prinsa in valtoarea lucrurilor, intre doua task-uri si alte ganduri, intre activitati care nu imi aduceau niciun beneficiu, dar cu care ma amageam ca ma relaxam, intre oameni pentru care eram un soi de salvatoarea lumii. Si asta pana m-am trezit ca m-a palit brusc ceva intr-o dimineata.

   Un om foarte drag sufletului meu (si cel mai mare incapatanat al tuturor timpurilor pe care l-am intalnit :)) ) si caruia mereu o sa-i fiu recunoscatoare pentru ca mi-a reamintit ceva atat de important pentru mine si de care uitasem: m-a reinvatat sa fac si sa ma bucur de ceea ce simt. Si chiar daca acum nu mai este in viata mea asa cum mi-as fi dorit, respectul pentru un astfel de om este de nepretuit si va ramane intotdeauna acolo. Pentru ca sunt oameni care iti reamintesc sa visezi, sa verbalizezi toate acestea fara o mie de paranteze inutile si pentru ca simt cu toata taria ca apar in viata noastra cu un rost. 

   Si pentru ca unul din visele mele inca de acum vreo doi ani era sa ajung sa-mi fac un blog based on pictures and English descriptions, iata ca am reusit sa fac asta. Astfel ca va invit cu drag sa vizualizati prima postare aici. Sentimentul satisfactiei si al implinirii este de nepretuit!

   Va doresc sa visati si toate visele sa ajungeti sa le vedeti realitate.