O analogie dupa Piramida lui Maslow

   Despre Piramida lui Maslow s-au scris multe și la o simplă căutare pe internet putem găsi toate explicațiile necesare aferente celor cinci nevoi pe care le evidențiază prin această structură.

Pornind de la această idee a piramidei sale, am avut ideea articolului de astăzi, pentru a face mai degrabă o analogie cu oamenii din viata noastră.

   Maslow reliefează prin piramida sa urmatoarele nevoi fundamentale ale oamenilor:

1. Nevoi fiziologice – cele de mancare, apă, odihnă, caldură
2. Nevoia de securitate – siguranță personală, locul de muncă, familie, sănătate, siguranța proprietății
3. Nevoia de apartenență – relații, prietenie, sexualitate
4. Nevoia de recunoaștere socială – stimă, respect, încredere, realizare
5. Nevoia de autoîmplinire – creativitate, atingerea propriului potențial, spontaneitate, acceptarea faptelor

   Am avut ocazia la un moment dat să fac un soi de “analiză” asemănătoare prin prisma interacțiunilor foarte interesante avute cu mulți oameni de-a lungul timpului. O fire mai degrabă extrovertită decat introvertită, mi-a plăcut să interacționez și să socializez foarte mult cu oamenii. Indiferent că discutăm din punct de vedere profesional sau personal. Indiferent despre care perioadă a vieții discutăm.

   Ce am descoperit intersant? Pe oricare palier se situează oamenii, din orice punct de vedere am discuta (financiar, funcție avută, lucruri materiale deținute, etc.), din punct de vedere psihologic oamenii au o structură similară. Toți oamenii au frici, temeri, iubesc, urăsc, sunt ambițioși, se implică, și toate funcție de intensitatea fiecărei personalități în parte. Precum și a puterii și inteligenței intelectuale și emoțioanale avute. Aș zice mai ales datorită acestei inteligențe emoționale.

   Inteligența intelectuală combinată cu cea emoțională consider că ne oferă succesul sau eșecul în viață. Evident că acum este foarte important de avut in vedere ce anume înțelege fiecare prin “succes” și “eșec”.  Mergand mai departe pe firul ideii, am constatat că fiecare om are o natură duală. Ca și cand ar sălășlui cumva în interiorul nostru doi “lupi”: unul bun și unul rău. Pe care alegem însă să îl hrănim mai mult, depinde doar de noi și fiecare moment cand vom face această alegere, va face la un alt moment diferența.

  Toți recunoaștem acele stări cand suntem triști, furioși, apatici, lipsiți de putere și chef. Sau cand suntem bine-dispuși, implicați, motivați, bucuroși, fericiți. Cu siguranță vă amintiți cel puțin un moment cand ați simțit bucurie autentică sau cand v-ați aflat la polul opus și ați simtit o tristețe apăsătoare. Sau cand v-ați simțit foarte motivați sau din nou la polul opus.

   Aceeași analiză m-a ajutat să descopăr și că oamenii care se concentrează mai mult pe a-și consuma timpul într-un mod util, au mult mai multe șanse să vadă partea plină a paharului, să se bucure de viață și de realizările lor, să fie oameni implicați, buni profesioniști, dar și prieteni extraordinari.

   Ce înseamnă pentru mine “a-și consuma timpul într-un mod util”? Sport, citit, activități culturale din sfera de interes proprie, mers la evenimente plăcute și interesante, interactionat cu oameni de la care au foarte multe lucruri de învățat. Una peste alta, aici intră acei oameni care știu să hrănească mai degrabă “lupul cel bun” și pe care eu îi văd încadrandu-se în varful piramidei lui Maslow. Cei care știu să se implice în activități care sunt un soi de “fitness” pentru creier. 

   La polul opus se află cei care nu fac nimic cu timpul lor, care se concentrează pe a-și irosi energia cu lucruri și activități care nu aduc absolut nicio valoare. Vezi, de exemplu, tristele emisiuni TV care evidențiază non-cultura, sedentarismul, lipsa activităților educaționale de orice fel, îngrădirea cercului de cunoștințe.

   Poate veți gandi că pentru a reuși să renunți la obiceiurile distructive iți trebuie o anumită situație financiară, sau e musai sa te fii născut în vreun loc anume, sau între anumiți oameni etc. Din punctul meu de vedere, consider că acestea sunt doar scuze. Scuze pe care ni le găsim să nu evoluăm, să nu facem nimic cu viața noastră, să găsim doar vinovați și să ne plangem.  Poate sună dur, dar asta este realitatea.

   Ca să te ridici din fotoliul în care stai foarte comod în fața televizorului la care rulează o emisiune inutilă, să iți iei o pereche de pantaloni și un tricou pe tine, este într-adevăr nevoie de multă putere. Pentru că, scuzată-mi fie ironia, este mult mai simplu să stai acolo cuibărit și să te plangi că nimic nu merge, nimic nu funcționează, că nu ai timp, eventual iți mai iei și copiii la muștruluială cat mai des cu putință. Dar gandind la rece, știm foarte bine că această acțiune nu ne costă nimic. Nu avem nevoie de bani ca să putem alerga în jurul blocului 15 minute in fiecare zi. Sau să urcăm și să coboram niște scări.

   Nu avem bani de cărți sau alte materiale educative? E internetul plin de cursuri de tot soiul, de evenimente pe care le putem accesa gratuit. Dar din nou, de ce să o facem? Că doar putem sta bine mersi in fața unui ecran care rulează în fiecare zi vreun film insipid, în loc să punem mana pe-o carte pe care o putem lua și cu împrumut.

   Deci dacă ar fi să fac la randul meu o “piramidă” pornind de la obiceiurile pe care le au oamenii și ce ganduri și sentimente le sunt predominante, din punctul meu de vedere ar reieși astfel:

• la baza piramidei se află cei pentru care s-a inventat expresia romanească “săraci cu duhul”, care nu au voință de a ieși din acest mediu, care se complac, care în cea mai mare parte a timpului lor aleg efectiv să nu facă nimic constructiv cu viața lor
• la mijlocul piramidei sunt cei care încep să conștientizeze niște lucruri și încet-încet să acționeze în vederea îmbunătățirii a tot ce înseamnă ei ca persoană, mediu personal și profesional, etc.
• respectiv, în varful piramidei se află cei care s-au dezmeticit de ceva vreme și care muncesc zilnic cu ei înșiși pentru a deveni cea mai bună versiune a lor. Zilnic :)

   Componenta financiară pe care sunt convinsă că într-un fel sau altul toți o avem în minte, nu am adus-o in discuție dintr-un singur motiv. Este într-adevăr importantă, dar banii pană într-un final sunt doar un instrument. Ce alegem noi să facem cu acest instrument ne definește ca oameni pană la urmă.

   Și cum se știe că suntem suma oamenilor cu care interacționăm și în preajma cărora stăm cel mai mult, depinde doar de noi langă cine alegem să stăm în cea mai mare parte a timpului. Pentru că aceștia ne vor lăsa la baza piramidei sau ne vor ridica în varful ei.