Angajat și/sau Antreprenor?

   Am avut ocazia să particip săptămana trecută la două evenimente de business foarte interesante. Unul cu accent pe antreprenoriat, celălalt cu accent pe angajator. Aud din ce în ce mai des păreri atat despre conceptul de antreprenoriat, dar și despre cei care aleg să fie în continuare angajați.

   Cei care sunt în “tabăra” angajaților de multe ori îi privesc cu admirație sau cu invidie (funcție de personalitatea fiecăruia) pe cei care se numesc antreprenori, cei din “tabăra” antreprenorilor realizează că a fi totuși angajat are anumite avantaje.

   Trăind într-o eră în care se pare că noua obișnuință este schimbarea, iar businessurile se schimbă cu o viteză amețitoare, avand la randul meu diferite experiențe profesionale, am ajuns să înțeleg că ce contează cu adevărat este ce învățăm din fiecare experiență trăită. Voi evidenția mai jos cateva aspecte pe care eu le-am sesizat de-a lungul timpului, raportandu-mă inclusiv la experiențele altora din care am încercat la randul meu să iau tot ce a fost mai bun.

Angajat		Antreprenor
+	-	+	-
Siguranța salariului	Libertatea de decizie	Libertatea de decizie	Siguranța salariului
Echipa	Echipa (clienții interni)	Echipa	Echipa (clienții externi)
Resursele angajatorului	Flexibilitatea	Flexibilitatea	Resursele antreprenorului
Programul de lucru stabil	Programul de lucru fix	Programul de lucru	Programul de lucru
Cultura organizațională	Cultura organizațională	Cultura organizațională	Cultura organizațională
...	...	...	...

   După cum ați sesizat probabil cam ce ar intra în categoria lucrurilor cu plus din perspectiva angajatului, aceleași ajung să fie percepute cu minus de către un antreprenor. Și invers. Ce vreau însă să evidențiez este următorul lucru: fie că suntem angajați, fie că suntem antreprenori, cel mai important este să ne cunoaștem pe noi înșine și pană într-un final să fim împăcați și linișitiți cu noi înșine.

   Toți oamenii visează la ideea de libertate și sunt mulți cei care renunță la un job în ideea că devenind antreprenori vor avea această libertate. Dar mulți ajung să fie mai “captivi” decat înainte. Pentru că libertatea nu înseamnă să te trezești la 12 după-amiaza în fiecare zi și să crezi că dacă ai dat două telefoane ți-au venit imediat clienții care îți vor umple conturile cu echivalentul salariului pe care l-ai fi caștigat în trei ani.

   Similar, sunt mulți cei care nu se regăsesc în echipa din care fac parte sau activitățile pe care le au de îndeplinit zilnic. Și se gandesc că dacă ajung în tabăra antreprenorilor iși vor alege oameni cu care să lucreze doar după chipul și asemănarea lor. Eh, și din nou vine șocul :D Întotdeauna vom da peste oameni cu care nu vom fi întotdeauna pe aceeași lungime de undă sau chiar și ca antreprenor ne va fi imposibil să fim atrași de toate activitățile menite să pună pe picioare un business. Sau cand te va suna un client care iți pare că are o zi mai proastă, te vei apuca să-i spui vrute și nevrute?

   Sau poate crezi că avand posibilitatea ca antreprenor să-ți faci programul după cum consideri este un mare avantaj. Ceea ce și este. Pană la un punct. Pentru că de la un punct încolo intervine disponibilitatea clienților sau a furnizorilor. Sau timingul cel mai potrivit cand poți genera valoare cu articolul pe care îl publici sau cu reclama pentru businessul aferent. Care s-ar putea să se suprapună fix cu momentul cand tu ai vrea să dormi. Got the picture?

   Acum luați vă rog toate exemplele de mai sus, date din perspectiva angajatului, amestecați-le o leacă și-apoi reașezați-le și din perspectiva antreprenorului. Veți sesiza probabil, așa cum spuneam mai sus, că indiferent de situație, fiecare are partea lui de griji, idei, acțiuni și așa mai departe. În general suntem tentați să vedem mai repede la ceilalți ce ne-am dori și pentru noi. Ce face însă diferența este acțiunea în sine și tot ce învățăm din toate acestea. Pentru că realitatea este că nu există o formulă corectă sau greșită pentru tot ce înseamnă acțiuni de viață. Există doar lecții. Și nu luate doar din cărți :)

Ce înseamnă pentru mine un cadou

   De cele mai multe ori atunci cand auzim cuvantul “cadou” aproape involuntar ne gandim la ceva material. Și pe undeva este și normal. Acest cuvant (sau orice sinonim lui) a fost atat de mult “materializat” încat ne este aproape imposibil ca în primul moment să ne gandim la ceva ce nu s-ar cumpăra cu bani.

   Totul pleacă din copilărie cand suntem foarte atrași de obiecte. Încet-încet crescand ne dorim din ce în ce mai multe lucruri materiale. Trăim pană la urma într-o eră a consumului. În perioada comunismului ai noștri părinti rar iși permiteau anumite lucruri pentru că se găseau foarte greu. Ulterior, au început să se găsească din ce în ce mai multe, dar situația financiară a fiecărei familii a fost afectă într-o anumită măsură în legătură cu ce însemna achiziția diverselor bunuri.

   Un cadou, pe langă componenta lui materială, cred că cel mai evident i se vede componenta emoțională. Pentru că pana la urmă, aceasta cred că este cea care face diferența. V-ați aflat probabil în situații în care ați primit ceva material foarte scump, dar care să nu vă trezească nicio emoție. Sau invers. Ori ați primit un cadou fără o valoare financiară foarte mare, dar bucuria a fost extraordinar de mare. Și analogiile pot continua. Ce am învățat eu din acest moment de primire sau dăruire a cadourilor? Că cel mai important este ce simți tu că este cel mai important pentru tine. Dacă pe tine te face fericit/ă un cadou scump, dar fără să observi “hartia” în care este împachetat cadoul, atunci este bine să știi să iți asumi asta. Cand spun “hartie” mă refer evident la persoana care alege să-ti facă acest dar, precum și la valorile acesteia sau ce o face specială pentru tine.

   Pentru mine ceea ce face diferența este persoana care îmi face un cadou. Trecand prin diferite experiențe de-a lungul timpului, așa am ajuns să mă cunosc și să știu că mă pot bucura de orice primesc și cu orice ocazie, în primul rand prin prisma a ceea ce simt față de persoana respectivă si indiferent de natura relației…sau a cadoului. Am crescut într-un mediu în care părinții mei nu iși permiteau să facă cadouri. Peste ani am înțeles că mintea lor era mai concentrată pe a asigura strictul necesar decat a se gandi că poate dacă mi-ar fi făcut cadou o carte, pe termen lung ar fi însemnat mult mai mult pentru mine. Probabil că aceea era modalitatea lor de a “face un cadou”, iar eu am învățat să-i apreciez și să îi respect pentru cadoul timpului oferit. Tocmai pentru că, între timp, am ajuns să știu ce înseamnă pentru mine acel concept de “cadou” despre care pomenim aici.

   

   Și din nou, odată cu trecerea anilor am realizat cum să primesc un cadou, de la cine, în ce moment sau context. Așa cum am învățat inclusiv să îmi fac și singură cadouri. Pentru că de cele mai multe ori așteptăm de la ceilalți, dar și momentele cand matur ne oferim niște cadouri, pot face o mare diferență în dezvoltarea și personalitatea noastră. Avand în vedere că, încă din copilărie, îmi plăcea să mă gandesc la ziua mea de naștere cu vreo 2-3 luni înainte, anul acesta o să fac la fel :D Și mi-am propus să aleg din lista dorințelor cel puțin un lucru pe care să mi-l fac cadou. Aici intră un telefon nou (că vorba cuiva foarte drag mie, cel actual s-ar putea să mă lase-n pom în curand, avand în vedere că-l am de ceva ani), un ceas sau una bucată Miss Dior :)) Ah da, și ceva tot din categoria lucrurilor speciale, o anume operație la ochi… Si orice cadou aș alege, evident că va fi împachetat în “hartia” corespunzatoare. În cazul de față acest lucru însemnand sentimentele de bucurie și de realizare pe care mi le voi dărui.

   Îmi amintesc că cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată a fost ceva la care nu mă așteptam, îmbrăcat cu o “hartie” a recunoștinței, bucuriei de a fi în doi, într-un oraș foarte drag sufletului meu și, cum altfel?, învăluit în senzația de căldură de a fi fost în cea mai bună companie. Cadoul în sine a fost unul foarte practic, și combinat cu toate cele de mai sus, cred că m-a făcut cu atat mai mult să fiu foarte atentă și să reînvăț ce înseamnă să ai grijă de lucruri. Dar mai ales să fii fericit și să trăiești clipa…

   Pentru voi care a fost cel mai important cadou pe care l-ați primit?

Mediul în care trăim

 

   Astăzi am avut ideea să scriu despre cum ne influențează mediul în care trăim, indiferent că discutăm despre mediul economic, social, cultural, emoțional etc. Am prieteni și cunoștințe care au ales să părăsească Romania pentru a căpăta alte experiențe pe alte meleaguri, așa cum am prieteni și cunoștințe care au ales să rămană aici. Auzind multe idei (că vorba romanului, cate capete, atatea idei), fiecare ne influențează într-un anumit fel și ne ajută cumva să ne cunoaștem mai bine. Articolul de astăzi nu se vrea vreo lecție de sociologie sau psihologie. Sunt doar niște păreri emise prin prisma atat a experiențelor mele, cat și învățand de la atația oameni valoroși cu care mi-a fost dat să interacționez.

   Unul din lucrurile în care cred foarte mult este că fiecare moment petrecut într-un anumit mediu și mai cu seamă în preajma unor anumiți oameni, ne duce mai aproape sau mai departe de ceea ce eu aș putea numi o viață frumoasă și împlinită. Evident că ce înseamnă “frumoasă și împlinită” este ceva subiectiv și este diferit pentru fiecare persoană în parte. Cu alte cuvinte, cred că înainte de a lua orice decizie și de a trece la acțiune, este foarte important să ne cunoaștem și să ne definim clar ce ne dorim de la viață.

   Situație financiară, proiecte interesante, oameni extraordinari cu care să interacționezi, momente frumoase care să îți încante sufletul, jobul care să te atragă, o familie care să te împlinească. Și lista poate continua. De toate acestea ne putem bucura și le putem trăi aievea. Chiar dacă de multe ori suntem tentați să credem că a le avea pe toate este imposibil. De fapt, le putem avea pe toate cu multă muncă și implicare în viața noastră (și nu întamplător m-am exprimat astfel, pentru că de cele mai multe ori suntem tentați mai degrabă să analizăm viețile celorlalți). Și ce ne împlinește cu adevărat sunt tocmai toate aceste momente puse cap la cap și realizand din nou ce ne face cu adevărat împliniți.

   În Romania am sesizat că există foarte puțin această educație emoțională. Astfel că am ajuns să cred că punand accent pe o astfel de educație, poate vom începe să vedem mai mulți oameni fericiți și împliniți. Și cum toate pleacă din copilărie, oferindu-le copiilor din viața noastră (fie că-s ai noștri, ai prietenilor sau…copiilor din noi) susținere, o bună comunicare, înțelegere, încredere și alte emoții și trăiri pozitive, vom ajunge să avem o balanță care să atarne mai mult înspre bine. Nu spun că ne va ieși pentru 100% din cazuri și din momente (asta ar însemna o așteptare nerealistă), spun doar că avand în minte în cea mai mare parte a timpului că de noi ca adulți depinde schimbarea în bine, vom ajunge să o și vedem.

   Simplu, dar nu ușor. Iar o primă acțiune prin care eu am învățat că lucrurile se pot schimba și pune creierul în mișcare, este sportul. Și nu vă gandiți obligatoriu la vreun sport de performanță, ci la ceva mult mai simplu și la obiect (din punctul meu de vedere): de exemplu, urcat și coborat scări în Stadionul Național. Am descoperit că îmi place tare mult locația, o simt și aproape și oferă o priveliște extraordinară. Ca să nu mai vorbim de faptul că fac și cost saving :)) Și pentru că a fost închis exact de la sfarșitul lunii trecute pentru niste renovări (emoționale probabil :D), să tot fie vreo săptămană de cand am reînceput să-l vizitez. Extrem de plăcut sentimentul să constat că mi-a lipsit…

   Pentru voi cat este de important mediul în care trăiți?