Cand am uitat sa visez?

   

   E destul de greu sa te reapuci de scris dupa o perioada atat de lunga. De fapt, cred ca este aceeasi stare pe care o avem toti la un moment dat cand reincepem sa facem lucruri pentru noi sau cand iesim din acea sfera de confort care ne ofera o iluzie, dar care in realitate nu ne duce nicaieri.

   Eu recunosc ca am uitat undeva pe drum sa fac ceva pentru mine si anume…sa visez. Nu stiu unde am pierdut acest frumos obicei, dar recunosc ca asta am facut. Si cum toate se leaga unele de altele, asa incepem sa ne adancim intr-un soi de stare deloc benefica, uitand de noi.

   Dar pana la urma cred ca important este daca ne trezim si ce facem in acest sens. Eu aleg sa cred astazi ca m-am trezit din aceasta stare de amorteala, o amorteala cu care m-am luat la tranta de curand. Ca pana la urma, exact asa cum ii povesteam unei prietene de curand, stam, ne plangem, ne pansam ranile, mai varsam o lacrima pe alocuri, dar e musai sa ne mai si scuturam si sa ne ridicam. Pentru ca de sus se vede lumea mai frumos :)

   Cand am uitat sa visez? Candva pe drum… Prinsa in valtoarea lucrurilor, intre doua task-uri si alte ganduri, intre activitati care nu imi aduceau niciun beneficiu, dar cu care ma amageam ca ma relaxam, intre oameni pentru care eram un soi de salvatoarea lumii. Si asta pana m-am trezit ca m-a palit brusc ceva intr-o dimineata.

   Un om foarte drag sufletului meu (si cel mai mare incapatanat al tuturor timpurilor pe care l-am intalnit :)) ) si caruia mereu o sa-i fiu recunoscatoare pentru ca mi-a reamintit ceva atat de important pentru mine si de care uitasem: m-a reinvatat sa fac si sa ma bucur de ceea ce simt. Si chiar daca acum nu mai este in viata mea asa cum mi-as fi dorit, respectul pentru un astfel de om este de nepretuit si va ramane intotdeauna acolo. Pentru ca sunt oameni care iti reamintesc sa visezi, sa verbalizezi toate acestea fara o mie de paranteze inutile si pentru ca simt cu toata taria ca apar in viata noastra cu un rost. 

   Si pentru ca unul din visele mele inca de acum vreo doi ani era sa ajung sa-mi fac un blog based on pictures and English descriptions, iata ca am reusit sa fac asta. Astfel ca va invit cu drag sa vizualizati prima postare aici. Sentimentul satisfactiei si al implinirii este de nepretuit!

   Va doresc sa visati si toate visele sa ajungeti sa le vedeti realitate.

Ce am invatat in 2015

   Anul acesta, parca mai mult ca oricand, nu am simtit spiritul sarbatorilor ca in alti ani. Poate pentru ca vremea de afara aducea mai mult a primavara, poate pentru ca zapada pe care o regaseam pe drumuri, peste case si in parcuri in vremea copilariei mele, acum se lasa asteptata. Poate pentru toate adunate de peste an. Si totusi, desi pana la un moment dat am simtit acest an parca cel mai greu de vreo cinci ani incoace, iata cum am ales sa vad cu alti ochi tot ce mi-a fost dat sa invat. Si cum intotdeauna la final de an avem tentatia de a face un soi de bilant, bilantul meu este creionat prin prisma celor invatate. Si evident ca toate se invart in jurul oamenilor si a mintii noastre :)

1. Intotdeauna sa te multumesti in primul rand pe tine. TU esti persoana cea mai importanta. Daca tu nu crezi asta, nimeni altcineva nu o va face pentru tine. Dar ai grija sa nu confunzi egoismul - benefic cu egoismul - rautacios.
2. Danseaza chiar si de unul singur. S-ar putea sa te surprinda starea pe care o capeti prin dans.
3. Fii tu impacat cu tine insuti. Daca esti prea slab sau prea gras, daca esti prea binedispus sau prea trist, daca esti o fire prietenoasa sau solitara, daca esti brunet sau blond, oamenii te vor judeca oricum.
4. Spune ce gandesti, evident pe un ton care face muzica. Cei care se vor supara si vor pleca, inseamna ca nu au avut ce sa caute in viata ta. Iar cei care iti sunt inca alaturi, inseamna ca nu intamplator sunt inca langa tine.
5. Fereste-te de “omul-tantar” si “plosnita visurilor” (acestia sunt 2 termeni regasiti intr-o cartulie de 5 lei, in care am gasit niste informatii extraordinare). Pe scurt, scapa de oamenii din viata ta care simti ca te incarca negativ, care nu fac altceva decat sa se planga, care te trag in jos, oameni falsi, oameni rai si invidiosi. Da, am invatat si asta: ca oricat mi-as dori eu, lumea nu e construita doar din oameni buni si frumosi.
6. Increderea se invata. Da-i sansa omului de langa tine sa te cunoasca, indiferent de natura relatiei.
7. O femeie sau un barbat in adevaratul sens al cuvantului este aceia sau acela care stie sa comunice emancipat, care stie sa isi asume consecintele faptelor sale, care stie sa respecte oamenii din viata lui sau a ei, care cauta sa isi imbunatateasca viata lui sau a ei, si nu sa cotrobaie prin gradina altora, care stie sa isi faca simtita prezenta frumos in viata celorlalti. Si chiar si atunci cand aleg sa schimbe natura relatiei cu cei de langa ei, sa o faca la fel de elegant. Dar si lasitatea este o realitate.
8. Prietenia se construieste in fiecare zi. Iar un prieten adevarat iti arata ca vrea sa fie langa tine atat la bine, dar mai ales la greu.
9.  Cel mai usor lucru din lume e sa alegi sa renunti (la oameni, la vise, la sperante…). Cu adevarat important e insa cand continui sa lupti, chiar si atunci cand credeai ca nu mai poti. Mai ales cand credeai ca nu mai poti.
10.  Count your blessings! Suntem prea obisnuiti sa ne concentram doar pe ce nu ne convine. In schimb tot ce e mai bun si mai frumos uitam atat de repede.

   Multumesc tuturor care mi-au fost alaturi si care fac toata diferenta din lume in viata mea! 

   Un an nou 2016 plin de liniste!

Printre baloane de vise...

   Sa tot fie vreo 2 ani de cand visam sa mesteresc la un mic blog...un soi de foto-blog daca pot sa il numesc asa. 

   Intre timp tumultul vietii m-a acaparat, asa cum ni se-ntampla tuturor din cand in cand. Si tot de-atunci visam la niste sedinte foto frumoase si jucause, parca pentru a crea noi file de poveste. Povestea mea ;)

   Pendulam intre romana si engleza, intre povesti si poze, intre idei si punerea lor in practica. La vremea respectiva cineva imi spunea ca n-avea sens sa-mi fac micul blog foto in engleza, pentru ca nu prea se preta. Astazi revin cu ideea, basca unde mai pui ca vine ca o manusa...pentru ca este fix locul, ba chiar momentul si starea :D

   Momentan incep cu cateva poze din “grila” dorintelor. Continuarea in curand ;)