Pentru ca la final doar cu amintirile ramanem...

   Saptamana aceasta am inceput in forta anul nou muncitoresc (nu ca intre sarbatori nu am fi mers constiincios sa sustinem biroul pentru a nu se dezmembra :))  ). Taras grapis, mai cu voie, mai fara voie, am luat-o de lunea cu gandurile si actiunile noului an. 

   Intotdeauna mi-a placut sa fac lucruri placute, frumoase, care sa-i bucure pe cei dragi din jurul meu. Si, evident ca nu voi nega, care sa ma bucure si pe mine prin bucuria lor ;) Astfel ca, dupa o mica si scurta organizare, m-am gandit sa-i fac o surpriza unei colege (pardon, foste colege deja, actualmente prietena), cu ocazia zilei onomastice de Sf Ion. Cu siguranta ca aceasta supriza frumoasa ne-a iesit cu atat mai bine pentru ca am “complotat” la realizarea ei impreuna cu  o alta colega si avand permisiunea care se cuvine ;)

   Si uite-asa, dupa ce am comandat o cutiuta minune pe post de cadou (https://www.facebook.com/pages/Camelias/111029705774402) si dupa ce am dat un telefon in prealabil ca si cand doar vroiam sa facem urarile de rigoare, am purces la drum printre stradutele intortocheate ale Bucurestiului. Si la ceas de dimineata, fix in ziua de Sf Ion,  ne-am umplut sufletele de un zambet frumos si extraordinar de bucuros. Pentru ca evident ca prietena noastra nu se astepta sub nicio forma sa ne vada acolo. Ba unde mai punem ca am si speriat-o putin cand i s-a spus ca este cautata de doua doamne :)) Deci i-am dat si ceva palpitatii pentru care sa ne tina minte :))

   Acestea fiind spuse, bucurati-va de tot ce va trece prin minte si prin suflet si treceti la actiune, pentru ca la final...doar cu amintirile ramanem... :)