Fie ca ne
convine, fie ca ne convine..mai putin, parintii sunt cei care isi pun o
amprenta eterna asupra vietii noastre, asupra personalitatii noastre, asupra modului
in care traim, asupra reflexelor pe care le deprindem, asupra simtamintelor
noastre.
Iar cum viata
pare a fi intr-un continuu balans, am ales sa aduc astazi in discutie, prin
acest articol, cum ne influenteaza relatia cu parintii, fie ca sunt biologici,
adoptivi, ca inca mai sunt in viata sau ca au trecut in nefiinta. Se tot spune
ca parintii nu-i alegem. Pana aici, nimic mai adevarat.
Am intalnit
de-a lungul timpului parinti care meritau luati de exemplu, parinti care au
invatat sa creasca impreuna cu copiii lor, care stiau ca adevarata bogatie pe
care le-o dai copiilor este mostenirea spirituala, timpul frumos petrecut
impreuna, amintirile nepretuite, chiar si momentele dificile ale vietii, dar traite
tot impreuna, cu sustinere, implicare, partasi la evenimentele copiilor :)
Am intalnit
insa si parinti care pun un stigmat asupra copiilor lor prin vorbele lor spuse
la manie si din incultura, parinti care isi trateaza copiii ca pe un sac de box
sau ca pe o galeata buna pentru refularea frustrarilor. Parinti cu o minte atat
de prinsa intr-o cutie, cu imposibilitatea de a constientiza gravitatea
faptelor lor, incat te intrebi fara sa vrei de ce au ales sa-si ia aceasta
“meserie” daca prin felul in care au ales sa o “profeseze” nu fac altceva decat
sa distruga in jurul lor tot ce ating.
Si da, stiu
ca a fi parinte este cel mai greu lucru din lume. Pentru ca un copil nu vine
niciodata la pachet cu instructiuni de folosire. Si poate ca te sperie ca vei
fi scos din sfera ta de confort si de cunostinte, poate ca iti dai seama ca
timpul nu va mai fi doar al tau si ca trebuie impartit cu un alt suflet, si ca
banii nu-s niciodata de ajuns, si ca nu reusesti sa comunicati, desi vorbiti
aceeasi limba, si ca...si ca...si ca.... Dar in acelasi timp, a fi parinte
poate fi cel mai frumos lucru din lume, cel mai antrenant, cel mai complex, cel
mai motivant, cel mai...cel mai...cel mai....
De ce pomeneam
in titlu de perioade? Pentru ca am considerat o buna bucata de vreme ca, odata cu
trecerea timpului, relatiile cu parintii se schimba. Se mai maturizeaza, se mai
aseaza, se mai...cizeleaza. Doar ca acest aspect, din nefericire, nu se aplica in
toate aceste relatii :( Si-atunci ne intrebam ce este de facut....
Si mai stiu ca
in viata intotdeauna facem alegeri, fie ca suntem constienti de ele sau nu. Alegem
in fiecare moment daca sa stam pe un taler al balantei sau pe celalalt. Daca sa
tragem mai mult inspre bine decat inspre rau. Alegem sa ne gestionam sentimentele
care pot parea de necontrolat. Alegem sa invatam sa fim cu adevarat parinti sau
doar sa fim cu numele. Totul in viata e o chestiune de alegere si de...exercitiu!
Totul!
And yes, the photo
is not random chosen ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu