Cum supravietuim in Bucuresti

Recunosc ca ideea acestui articol a pornit de la fondatorul unui grup pe LinkedIn, un om pe care il respect tocmai pentru ca stie sa comunice intr-un mod foarte eficient, deschis, cu argumente pertinente, si n-am sa fac un secret din asta.

Buuunnn. Acum ceva vreme, cand imi postam si eu acolo, pe grup, link-ul catre acest blog al meu, am avut cateva comentarii foarte interesante. Am sustras de-acolo aceasta intrebare, si anume “Cum supravietuim noi in Bucuresti?” La vremea aceea parca nu stiam de unde sa apuc intrebarea. Intre timp, asemeni unui puzzle si mai lovindu-ma de niste situatii, am ajuns la oaresce pareri :D Bucurestiul este un oras frumos, adica intelegeti voi, partea pe care alegem fiecare sa o vedem. Va atasez aici chiar si cateva poze cu ce am ales eu sa vad.

Si uite asa, am ajuns sa ma intreb si eu cum sa fac abstractie de partea aceea inevitabil urata, de oamenii mai putin respectuosi sau profesionalisti, de traficul infernal, de cladirile care stau sa cada pe noi, de soferii stresati care sunt in stare sa se urce pe tine pe trecerea de pietoni, de certurile interminabile din Ratb, de sistemul de invatamant care parca se strica de la an la an (si de partea elevului, si de partea profesorului), de interviuri de angajare mai mult decat dubioase, de cuvintele, poate, prin care parca atragem starile de apatie, de discriminarea si neimplinirea care duc la frustrare etc....

Ei bine, prefer sa ma consider o persoana realista. O persoana realista care face o alegere in fiecare moment. Si alegeri facem chiar in fiecare moment al vietii noastre, fie ca suntem constienti de ele, au ba.

Si iata ce am ales eu, si nu prin prisma faptului ca as fi vreo aiurita care se imbata cu apa rece (da’ ma rog, acum si daca as fi considerata asa, ghinion de nesansa :)) ):

• Aleg sa vad si sa ma inconjor de oameni frumosi, respectuosi, profesionalisti, care stiu sa isi asume actiunile, care isi asuma intr-un fel sau altul greselile, de la care am ce sa invat (despre viata, despre meserie, despre...omenie)
• Aleg sa ma gandesc cum imi pot reorganiza timpul pentru a evita traficul infernal si ambuteiajele (da, si eu am urgente)
• Aleg sa casc ochii de doua ori mai bine cand traversez strada pentru ca este si de datoria mea ca pieton sa fiu atent (pana sa ajung sa am permis de conducere vedeam doar partea mea, iar atunci cand o fosta colega imi spunea cum sta treaba cu sofatul o condamnam; a nu se intelege ca sunt de acord cu sofatul cu viteza si agresiv)
• Aleg sa ascult muzica daca e musai sa ajung undeva cu Ratb-ul si fara doar si poate sa citesc daca folosesc metroul (si da, prefer mai mult metroul, iar ca sa ajung la el sar peste niste statii de Ratb folosind mersul pe jos. Iar urechile mele nu mai sunt afectate de certurile inutile
• Aleg sa vad in actualul sistem de invatamant profesori care mi-au fost colegi de facultate si pe care ii stimez enorm pentru ca si-au putut duce acest vis la indeplinire (intr-o perioada in care se stie care sunt salariile profesorilor romani si ce conditii de predare au). Dar si elevi care le arata recunostinta profesorilor pe Facebook prin vorbe frumoase.
• Aleg sa stiu la ce companie vreau sa fiu, ce valoare da unui angajat si cum il valorifica, tocmai pentru ca si eu, la randul meu, vreau sa aduc valoare prin munca mea (ca vorba cea, daca eu ma fac ca muncesc si tu te faci ca ma platesti, e mai mult decat evident unde se ajunge in astfel de conditii)
• Aleg sa citesc in locul televizorului
• Aleg sa ma plimb in locul discutiilor inutile
• Aleg sa transmit lucruri frumoase in locul vesnicelor plangeri care te-atrag pe-o panta a negativitatii (din care sa vezi acolo greutate s-o iei inapoi)
• Aleg sa arat oamenilor, atat cat pot, cat reprezinta pentru mine (si da, sunt si oameni pe care am ales sa-i las sa plece din viata mea)
• Aleg astfel cum imi impart, gestionez, consum timpul, pentru ca timpul este singura resursa ireversibila si extrem de valoroasa

Deci pe scurt, asa supravietuiesc eu in Bucuresti...si in toata viata mea :)

Voi cum reusiti? ;)