Cum am invatat sa merg pe bicicleta

   Din seria amintirilor din copilarie, vorbind zilele trecute cu un prieten la care tin teribil de mult, mi-a dat fara sa vrea ideea articolului de astazi. Si uite-asa mi-am amintit eu cu multa nostalgie cum am invatat sa pedalez pentru prima data in viata mea.

   Eram in vacanta la bunici. Un sat destul de aproape de Bucuresti si relativ aproape de Bulgaria. Am avut sansa sa copilaresc intr-un sat frumos, ale carui drumuri duceau catre Dunare si de unde puteam admira Bulgaria. Si ce frumos stateam pe-un mal si vedeam diferite ambarcatiuni trecand, sau ce zglobiu alergam prin ochiurile Dunarii. O imagine pa care multi din prietenii mei bucuresteni n-o prea intelegeau.

   Dar sa revin la povestea cu bicicleta. Dupa cum va povesteam, satul bunicilor mei era oarecum pe-o colina. Unul din drumurile care duceau “devale”, cum obisnuiam noi sa spunem, este drumul pe care am invatat sa merg pe bicicleta. Dar cum? O prietena de la acea vreme a avut inspiratia de a ma urca pe bicicleta si sa ma puna sa dau la pedale, la vale mergand :)) Interesant e ca am reusit sa-mi tin echilibrul, dar de oprit m-am oprit fix la intrarea intr-o pajiste de buruieni unde noi stiam ca acolo stateau bine-mersi la adapost o caruta de serpi. Nu cred ca trebuie sa va povestesc cam cum imi batea inima si mai mai sa fac atac de apoplexie si mai multe nu :))

   Am mai avut cateva momente cu peripetii pana am inceput sa merg bine pe bicicleta. Gen luat cu imprumut bicicleta unei cunostinte si intrat cu ea fix in santul din fata curtii bunicilor mei. De julituri, zgarieturi si alte semne de buna purtare nu va mai povestesc. Cred ca de atunci mi se trage dorinta mea de a merge in continuare doar pe biciclete mai pentru copii asa, ca in felul acesta am senzatia ca pot sa ma proptesc mai repede cu picioarele-n pamant, in cazul in care ghidonul mi-ar fi facut vreo surpriza.

   Si cu aceasta ocazie mi-am amintit si ca nu am mai mers de foarte multa vreme intr-o plimbare pe bicicleta. Aproape ca ma gandesc daca mai stiu sa fac asta sau nu. Asa cum uitam sa facem multe pentru noi si doar sa fim intr-o continua alergatura parca tocmai cu noi insine. 

   Voi cum ati invatat sa mergeti pe bicicleta si cine v-a fost alaturi in aceasta experienta frumoasa?