Momente din viata

  

   Scriam aici acum mai bine de jumatate de an despre cum reusim sa ne incarcam bateriile. Astazi revin cu acest articol ca un soi de completare, poate tocmai pentru ca permenent avem nevoie de completari, de reamintire, de sustinere.

   Si tot astazi scriam pe Facebook ca toti ne nastem cu tentatia de a judeca si totusi nu avem acest drept. Toti avem o farama de rautate in noi, dar doar de noi depinde cat de mult o lasam sa ne acapareze. Toti trecem prin momente frumoase sau mai putin frumoase, dar important este pe care alegem sa ne concentram mai mult. Si toti suntem inconjurati de oameni care ne sunt alaturi intr-un fel sau altul, dupa posibilitatile fiecaruia. Ce este insa foarte important este sa ne lasam o usa deschisa, adica mai pe romaneste sa acceptam si sa apreciem cand primim ajutor si sa nu ne inchidem in noi intr-o incapatanare dureroasa.

   Ajutor? Da. Si tot ce poate insemna “ajutor”. Fie ca vorbim de o plimbare de 15 minute ca sa luam o gura de aer curat si sa putem dezbate vrute si nevrute (ca mai pardon, da’ poate nici eu n-am chef sa ma deplasez, dar stiu cu siguranta ca tin la tine si asta ma determina sa ma urnesc). Fie ca vorbim de un plan de organizare pentru iesit din situatii de criza (ca nici creieru’ meu nu mai are rabdarea necesara, dar pentru ca imi esti un super bun prieten, tot mai scot o bucatica de rabdare de la naftalina despre care nici eu nu mai stiam ca exista). Sau ca discutam de un simplu telefon pe care mi-l dai (am o minune de prietena care de cate ori ma suna si aproape in toate discutiile noastre ma intreaba cu ce ma poate ajuta – si m-a ajutat imens de fiecare data cu toata increderea ei, printre multe altele; hi, si ea tot nu crede ca face indeajuns de multe pentru mine). Sau ca vin la tine cu mana mai mult goala decat plina, ca deh, mai avem si momente mai grele, si tu de fiecare data nu stii cum sa ma omenesti mai bine, ba cu o cafeluta, ba cu un preparat gustos sau cu un ceai. Pai acestea nu reprezinta tot un ajutor?

   Ati sesizat probabil ca am schimbat registrul putin in paragraful de mai sus. Mai exact am balansat intre ce pot face si eu pentru oamenii dragi si ce fac si ei pentru mine. Pentru ca pana la urma, din punctul meu de vedere, aceasta este modalitatea prin care ne intretinem relatiile: comunicarea constanta si actiunile reciproc valabile.

   Si tot pe celebrul Facebook am gasit acest filmulet pe care il atasez aici tocmai pentru ca mi se pare de un real folos: https://www.facebook.com/video.php?v=895297987162246&set=vb.595785693780145&type=2&theater

   In viata voastra care sunt oamenii care v-au marcat si v-au stat alaturi in momentele cele mai importante (sub orice aspect ;) )?