Timpul vindeca multe...

   Vorbeam deunazi cu cineva tare drag mie despre diverse intamplari si lectii de viata invatate prin prisma acestor intamplari. Din vorba in vorba, am ajuns la niste adevaruri general valabile, un soi de logica a firii pe care invatam incet-incet sa o acceptam ca atare si cu atat mai mult sa constientizam ca sunt lucruri in natura umana menite sa ne ajute sa mergem inainte atunci cand ne este mai greu.

   Sunt convinsa ca toti trecem intr-un moment sau altul prin situatii de viata care mai de care mai speciale, mai intense si mai pline de o anumita incarcatura emotionala. Mi-a trecut insa prin minte cati dintre noi avem puterea de a pune deoparte durerea noastra, cand ne simtim chiar nedreptatiti sau trantiti la pamant de-ale vietii valuri, si sa transmitem celui de langa noi o anumita intelegere pentru durerea lui? Cati dintre noi stim sa iertam cu adevarat si sa transmitem oamenilor care ne-au gresit un balsam de cuvinte pentru sufletul lor, dar si pentru linistea noastra? Cati dintre noi am fi in stare sa renuntam la linistea noastra pentru a-i reda celuilalt linistea?

   Cati dintre noi am realizat vreodata ca timpul este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le putem face cuiva: timp sa isi vindece ranile, timpul pe care il petrecem impreuna, timp sa ne cunoastem, timp pe care il acceptam cu momente mai usoare sau mai putin usoare, timp care se aseaza peste ani de relatie, timp sa suradem chiar si la primirea unui mesaj, sa constientizam frumusetea fiecarei clipe si sa ne bucuram de ea, timp...sa iertam? Iar iertarea vine in doua variante: fie iertam si alegem sa mergem inainte cu persoana respectiva, sau iertam si alegem ca drumurile noastre sa se separe in viata. Oricare varianta am alege-o, important este sa alegem cu grija si intelept. Pentru ca... timpul sau lipsa lui intr-o relatie, indiferent de natura ei, este cel care cladeste sau darama. 

   Eu? Eu ma gandesc la lista mea catre Mos Craciun ;)

My "secret" list for Santa :)