Despre respect si cum il castigam

   Asa cum mi-am propus de mai bine de un an, in fiecare saptamana am cel putin un articol pe care il postez pe blog. Stiu ca mai am mult de lucru in acest demers, dar cel putin sunt bucuroasa ca vad cum incet incet “munca” mea da roade in acest sens, in primul rand prin satisfactia resimtita.

   Articolul de astazi a venit ca un rezultat a doua discutii adunate si impartite in saptamana care tocmai s-a incheiat. O prima idee, doar in ordinea timpului, a fost initiata de o persoana care mi-a reamintit prin actiunea ei ca uneori frustrarile, rautatile si supararile pe care le varsam in capul celorlalti sunt in realitate incapacitatea noastra de a ne gasi puterea de a depasi unele momente si trairi, alegand sa aruncam cu noroi in altii pentru actiuni sau vorbe care nici macar nu ne privesc. Cealalta discutie a fost cumva la polul opus, cu o persoana tare apropiata mie. Am discutat despre...respect. De aici si titlul articolului.

   Ce intelegem prin respect? Cum il castigam, dar si cum il pierdem? Cum ajungem sa simtim cand cineva ne respecta, dar si cum aratam celorlalti respectul pe care il nutrim fata de ei? Oare functia sau varsta ne asigura obligatoriu respectul cuvenit? Dar sexul, nationalitatea sau culoarea pielii? 

   

   Din experienta mea am ales sa cred si sa invat la un moment dat ca respectul se castiga. Ca degeaba ai o varsta, daca ai trecut inutil prin viata, cum si viceversa este valabila. Respect acei oameni care stiu sa fie oameni mai inainte de orice adjectiv atasat cuvantului “om”. Sau, ca intr-un joc de cuvinte, daca vrei respect combina-l cu omenia, cu bunul-simt, cu tonalitatea calda si emancipata a vocii, cu privirea sincera si plina de bunatate, cu o strangera ferma de mana, cu o minte luminata si permanent antrenata prin diverse activitati care te ajuta in primul rand pe tine.

   Respectul se castiga cel putin prin toate cele enumerate mai sus si nu avand senzatia ca daca ai o functie, vreo cine stie ce masina de fita, vreo freza de pamplezir, varsta din buletin mai mica sau mai mare, haina cu marca-n frunte, sau chiar si cine stie ce limbaj, chipurile, deschis, o sa castigi ceva. Vei castiga doar un vis efemer de lingusitor sau doar de oameni care au prea mult...respect ca sa inceapa sa te educe pe tine.

   Am avut sansa de a cunoaste in viata oameni mai mici ca varsta, dar si oameni care imi erau mai mari cu 15-25-50 de ani, dar care erau de un respect extraordinar. Asa cum m-am lovit de aceeasi idee de varsta, dar oamenii fara pic de bun-simt. Aceeasi situatie si in cazul functiei: doamne de la curatenie sau directori de companii care aveau respectul fata de ceilalti in sange, precum si aceleasi “functii” fara componenta respectului. Pe acelasi palier m-am intalnit cu oameni de nationalitati sau culori diferite, mai slabi sau mai plinuti, cu ochi caprui sau verzi, cu parul lung sau scurt. Si toate acestea erau doar un soi de “imbracaminte” care acopera acel caracter din care se revarsa respectul despre care am pomenit aici.

   Deci pe cat de repede putem castiga respectul celor din jur, pe atat de repede il putem pierde. Depinde doar de noi, de actiunile noastre si de constientizarea actiunilor noastre unde ne pozitionam.

Jocuri de copii, jocuri de oameni mari

   In week-end-ul ce tocmai a trecut am primit cu caldura invitatia unor prieteni de a lua parte la o frumoasa seara de sambata, luand ca baza a intalnirii mai degraba bucuria lor ca au reusit sa regaseasca si sa achizitioneze un joc mai vechi pe care nu il mai jucasera de ceva ani.

   Fiind genul caruia ii plac tare mult astfel de intalniri cu oamenii dragi, va dati seama ca am raspuns tare prompt invitatiei de a invata acest nou joc. Dupa ce si cu o seara inainte luasem parte de un alt joc alaturi de alti oameni la fel de importanti in viata mea. Ma intrebam la un moment dat cum pune una lume cate-o caramida la temelia relatiilor lor? Punand aceasta intrebare am ajuns sa inteleg cu ce vin si eu in relatiile mele si ce este cu adevarat important pentru mine. Ei bine, asa am descoperit ca pentru mine ce conteaza cu adevarat, ce ma incarca cu a mai frumoasa si buna stare si cu multa putere de a merge inainte sunt urmatoarele:

• Timpul petrecut cu cei dragi
• Calitatea timpului aferent
• Subiectele de discutie pe care le dezbatem
• Constientizarea faptului ca suntem media oamenilor care ne inconjoara
• Bucuria ca ii pot vedea aievea, ca le pot citi expresia fetei, ca imi pot transmite ce au pe suflet cu incredere
• Imbratisarea oamenilor dragi, glasul si zambetul lor
• Activitati pe care le intreprindem impreuna: de la jocuri diverse, vizionat un film, stat la un suc, mers la o plimbare si alte asemenea
• ....

   Copiii fiind, toate jocurile pe care aveam ocazia sa le jucam, am realizat peste ani ca, de fapt, aveau menirea de a ne dezvolta creativitatea, de a ne apropia, de a lega relatii si prietenii. Acum, ajungand la varsta maturitatii, am redescoperit gustul acestor jocuri, evident dintr-o alta perspectiva, dar tot cu bucurie, si unele dintre ele jucate cu aceeasi oameni.

    Ce am vrut sa transmit cu articolul de astazi? Ca nu stiu cati aveti particica aceasta de viata de a construi prietenii ani la randul, ca va puteti bucura de aceste prietenii chiar si dupa 15-20 de ani, incepute inca de cand erati copiii, si sa vedeti cum timpul trece peste voi, si sa gusti senzatia imbinata cu instinct ca peste ani tot printre acesti oameni frumosi vei fi, intr-un fel sau altul. Dar ca va doresc din tot sufletul astfel de comori, fara de care viata simt ca ar fi lipsita de culoare. Aduceti-va aminte ca relatiile importante inseamna timp si implicare, ca mai devreme sau mai tarziu, indiferent de situatia financiara pe care o avem, daca suntem singuri, banii ne vor aduce doar un soi de faliment emotional. 

   Sa ne reamintim sa ne jucam, sa fim iar copii, sa radem, sa glumim, sa impartim cu cei dragi momente valoroase si sa le aratam cat conteaza pentru noi in fiecare moment. Orice altceva vine tot ca o lectie, dar doar pentru a ne invata sau reaminti sa apreciem ce avem.

   Voi cu ce jocuri v-ati mai distrat in ultima perioada cu cei dragi?

 

Lucruri eterne si lucruri pe care le putem schimba

   

   Va mai amintiti articolul meu despre bagajul din viata noastra? Ieri mi-am reamintit printr-o experienta de viata de acel bagaj. Am realizat din nou ca toata viata tragem de un bagaj. De o parte din el poate ne putem debarasa la un moment dat prin prisma constientizarii si a imbunatatirii noastre, dar cealalta parte o vom trage toata viata dupa noi. Practic fiecare experienta de viata deschide portile catre altele, fiecare sentiment si reactie pofteste catre altele. 

   De ieri pana astazi discutand cu un om atat de special pentru mine am ajuns sa ma intreb cum invatam pana la urma sa ne cunoastem partenerul de viata, cum sa nu ne mai lasam purtati de un impuls sau reflex distructiv pentru noi insine si relatia noastra si cum sa aratam mai mult apreciere decat critica, as spune eu in orice fel de relatie.

    Sa luam urmatorul exemplu de viata: avem A+B = cuplul X, unde A barbatul si B femeia, sau invers :)) Si un moment ca oricare altul cand unuia i se pare ca celalalt face ceva deranjant (o soseta uitata pe jos, un borcan lasat la intamplare, un soi de promisiune incalcata, o atentie pe care ti-ai dori-o intr-o anumita cantitate, o imbratisare sau o sustinere care se lasa asteptate, o vorba grea si lista poate continua).

   Eh, acum e acum. Insistam si daca da, cat? Cand intervine ideea de tinut langa pe-o chestie si cand simti ca ai lamurit problema? Cand realizezi ca poate si cel care se considera deranjat are o anumita influenta in reactia celui de langa el? Cand incepi sa te obisnuiesti cu cel de langa tine si cand inveti sa il descoperi pentru o compatibilitate frumoasa? Cum ii precizezi doleantele tale si pe ce ton?

   Pentru toate acestea si in toate acestea intervine acel bagaj despre care pomeneam. Inevitabil filtram reactii, raspunsuri si utilizari de cuvinte prin prisma a ceea ce am trait candva. Si da, e greu sa realizam ca am depasit acel trecut si ca acum trebuie din nou sa reinvatam sa traim (de fapt, toata viata invatam sa ne obisnuim cu ceva ;)  ). E greu sa schimbi tipare care sunt adanc inradacinate, dar nu imposibil. Cu atat mai mult cand vezi cat merita omul de langa tine.

   Si am ajuns si la ultimul punct pe ordinea de zi. Asa-i ca e mult mai frumos cand ne gestionam incet, dar sigur, reactiile, sentimentele, ceea ce comunicam, cuvintele, pentru a intra mai degraba intr-o hora a bunului-simt, a intelegerii reciproce, a vedea privirea calda a omului de langa tine si a-i arata mai repede apreciere pentru ceea ce este decat pentru ceea ce nu este? Greu? Clar. Eu inca am uneori senzatia ca imi raman in gat cuvintele, deci pana si despre asta invat: cum sa transmit eficient si emancipat parerile, gandurile si impresiile mele. 

   Asadar zic ca-i mult mai productiv sa ne concentram pe noi insine si cum putem sa facem sa transmitem noi mai bine si mai frumos ce avem de transmis decat sa incercam sa-i schimbam pe cei de langa noi. Si da, pana la urma este vorba despre compatibilitatea cu persoana de langa tine, atentia acordata reciproc, ascultarea si vorbirea, comunicarea si transmiterea, placerea gustului de a descoperi cu pasi mici si fermi ce om minunat avem alaturi.

   “Casatoreste-te cu cineva cu care iti place sa vorbesti. Cu timpul asta o sa fie una dintre cele mai importante calitati” :)

La inceput de an sanatos

   

   Scriam acum un an aici despre o mica lista de obiective. Astazi, uitandu-ma peste ea am realizat ca am bifat aceasta lista in proportie de 90%, si chiar completand-o cu altele pe care nu am apucat sa le astern aici. Intr-adevar un sentiment frumos, placut si care te incarca de putere sa realizezi ca munca ta a dat roade si ca te poti bucura de acestea intr-un fel sau altul.

   Acum suntem iar la un inceput de an si ma gandesc din nou cu interes la mica mea lista menita sa ma ajute sa ma organizez mai bine si care sa imi ofere la un alt moment aceeasi stare de satisfactie a lucrurilor realizate, a puterii de a ma ridica si de a ma bucura de tot ce am.

   Lista mea pentru anul 2015 cuprinde urmatoarele:

• Sa ma bucur si sa apreciez si mai mult oamenii frumosi din viata mea care imi dau puterea de a merge inainte, care ma ajuta sa ma cunosc si care mi-au fost alaturi in momentele de cumpana ale vietii mele
• Sa ma orientez/reorientez din punct de vedere profesional (punand in practica in continuare toate ideile din lista anului trecut care m-au ajutat foarte mult)
• Sa imi gasesc in continuare inspiratia pentru articolele pentru acest blog, cu aceeasi recurenta de cel putin 1 articol pe saptamana
• Sa am cel putin 1 album foto pe luna pe Facebook
• Sa citesc cel putin 1 carte pe luna
• Sa fac sport minim 15 minute pe zi, aproximativ 5 zile pe saptamana
• Sa invat 1 limba straina
• Sa imi stabilesc cel putin 1 intalnire din punct de vedere personal/profesional pe saptamana
• Sa merg la diferite seminarii/conferinte/workshop-uri din sfera mea de interes in functie de prezenta si disponibilitate
• Sa accesez cel putin 3 cursuri de formare profesionala in acest an
• Sa vizitez cel putin 1 alta tara in acest an
• Sa merg la teatru cel putin 1 data pe trimestru 
• Si lista continua... ;)

   

   Si una dintre dorintele mele cele mai mari si pentru care imi voi face un plan aferent realizarii ei este sa ma mut in casa noua.

   Pentru toata aceasta lista avem nevoie de un plan, cu termene limita cat mai realiste, cu calcule cu un soi de subtermene si mai ales de actiune. Visele raman doar vise daca nu trecem si la actiune. Iar motivatia presarata peste aceste actiuni care ne ofera diferite rezultate este luata cel mai bine din sistemul nostru de valori.

   Asadar, urarea mea pentru inceputul de an este sa avem suficienta putere sa ne punem visele pe hartie, sa tintim planificat si sa actionam catre implinirea viselor noastre. Si toate acestea luate impreuna cu multa sanatate si intelepciune alaturi de oamenii importanti din viata noastra.