Va mai
amintiti articolul meu despre bagajul din viata noastra? Ieri mi-am reamintit printr-o
experienta de viata de acel bagaj. Am realizat din nou ca toata viata tragem de
un bagaj. De o parte din el poate ne putem debarasa la un moment dat prin
prisma constientizarii si a imbunatatirii noastre, dar cealalta parte o vom
trage toata viata dupa noi. Practic fiecare experienta de viata deschide
portile catre altele, fiecare sentiment si reactie pofteste catre altele.
De ieri pana
astazi discutand cu un om atat de special pentru mine am ajuns sa ma intreb
cum invatam pana la urma sa ne cunoastem partenerul de viata, cum sa nu ne mai
lasam purtati de un impuls sau reflex distructiv pentru noi insine si relatia
noastra si cum sa aratam mai mult apreciere decat critica, as spune eu in orice
fel de relatie.
Sa luam urmatorul
exemplu de viata: avem A+B = cuplul X, unde A barbatul si B femeia, sau invers
:)) Si un moment ca oricare altul cand unuia i se pare ca celalalt face ceva
deranjant (o soseta uitata pe jos, un borcan lasat la intamplare, un soi de
promisiune incalcata, o atentie pe care ti-ai dori-o intr-o anumita cantitate,
o imbratisare sau o sustinere care se lasa asteptate, o vorba grea si lista
poate continua).
Eh, acum e
acum. Insistam si daca da, cat? Cand intervine ideea de tinut langa pe-o
chestie si cand simti ca ai lamurit problema? Cand realizezi ca poate si cel
care se considera deranjat are o anumita influenta in reactia celui de langa
el? Cand incepi sa te obisnuiesti cu cel de langa tine si cand inveti sa il
descoperi pentru o compatibilitate frumoasa? Cum ii precizezi doleantele tale
si pe ce ton?
Pentru toate
acestea si in toate acestea intervine acel bagaj despre care pomeneam. Inevitabil
filtram reactii, raspunsuri si utilizari de cuvinte prin prisma a ceea ce am
trait candva. Si da, e greu sa realizam ca am depasit acel trecut si ca acum
trebuie din nou sa reinvatam sa traim (de fapt, toata viata invatam sa ne
obisnuim cu ceva ;) ). E greu sa schimbi
tipare care sunt adanc inradacinate, dar nu imposibil. Cu atat mai mult cand
vezi cat merita omul de langa tine.
Si am ajuns
si la ultimul punct pe ordinea de zi. Asa-i ca e mult mai frumos cand ne
gestionam incet, dar sigur, reactiile, sentimentele, ceea ce comunicam,
cuvintele, pentru a intra mai degraba intr-o hora a bunului-simt, a intelegerii
reciproce, a vedea privirea calda a omului de langa tine si a-i arata mai repede
apreciere pentru ceea ce este decat pentru ceea ce nu este? Greu? Clar. Eu inca
am uneori senzatia ca imi raman in gat cuvintele, deci pana si despre asta
invat: cum sa transmit eficient si emancipat parerile, gandurile si impresiile
mele.
Asadar zic
ca-i mult mai productiv sa ne concentram pe noi insine si cum putem sa facem sa
transmitem noi mai bine si mai frumos ce avem de transmis decat sa incercam
sa-i schimbam pe cei de langa noi. Si da, pana la urma este vorba despre compatibilitatea
cu persoana de langa tine, atentia acordata reciproc, ascultarea si vorbirea,
comunicarea si transmiterea, placerea gustului de a descoperi cu pasi mici si
fermi ce om minunat avem alaturi.
“Casatoreste-te
cu cineva cu care iti place sa vorbesti. Cu timpul asta o sa fie una dintre
cele mai importante calitati” :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu