Asa cum mi-am
propus de mai bine de un an, in fiecare saptamana am cel putin un articol pe
care il postez pe blog. Stiu ca mai am mult de lucru in acest demers, dar cel
putin sunt bucuroasa ca vad cum incet incet “munca” mea da roade in acest sens,
in primul rand prin satisfactia resimtita.
Articolul de
astazi a venit ca un rezultat a doua discutii adunate si impartite in saptamana
care tocmai s-a incheiat. O prima idee, doar in ordinea timpului, a fost
initiata de o persoana care mi-a reamintit prin actiunea ei ca uneori
frustrarile, rautatile si supararile pe care le varsam in capul celorlalti sunt
in realitate incapacitatea noastra de a ne gasi puterea de a depasi unele
momente si trairi, alegand sa aruncam cu noroi in altii pentru actiuni sau vorbe care
nici macar nu ne privesc. Cealalta discutie a fost cumva la polul opus, cu o
persoana tare apropiata mie. Am discutat despre...respect. De aici si titlul
articolului.
Ce intelegem
prin respect? Cum il castigam, dar si cum il pierdem? Cum ajungem sa simtim
cand cineva ne respecta, dar si cum aratam celorlalti respectul pe care il
nutrim fata de ei? Oare functia sau varsta ne asigura obligatoriu respectul
cuvenit? Dar sexul, nationalitatea sau culoarea pielii?
Din experienta
mea am ales sa cred si sa invat la un moment dat ca respectul se castiga. Ca degeaba
ai o varsta, daca ai trecut inutil prin viata, cum si viceversa este valabila.
Respect acei oameni care stiu sa fie oameni mai inainte de orice adjectiv
atasat cuvantului “om”. Sau, ca intr-un joc de cuvinte, daca vrei respect
combina-l cu omenia, cu bunul-simt, cu tonalitatea calda si emancipata a vocii,
cu privirea sincera si plina de bunatate, cu o strangera ferma de mana, cu o
minte luminata si permanent antrenata prin diverse activitati care te ajuta in
primul rand pe tine.
Respectul se
castiga cel putin prin toate cele enumerate mai sus si nu avand senzatia ca
daca ai o functie, vreo cine stie ce masina de fita, vreo freza de pamplezir,
varsta din buletin mai mica sau mai mare, haina cu marca-n frunte, sau chiar si
cine stie ce limbaj, chipurile, deschis, o sa castigi ceva. Vei castiga doar un
vis efemer de lingusitor sau doar de oameni care au prea mult...respect ca sa
inceapa sa te educe pe tine.
Am avut sansa
de a cunoaste in viata oameni mai mici ca varsta, dar si oameni care imi erau
mai mari cu 15-25-50 de ani, dar care erau de un respect extraordinar. Asa
cum m-am lovit de aceeasi idee de varsta, dar oamenii fara pic de bun-simt. Aceeasi
situatie si in cazul functiei: doamne de la curatenie sau directori de companii
care aveau respectul fata de ceilalti in sange, precum si aceleasi “functii”
fara componenta respectului. Pe acelasi palier m-am intalnit cu oameni de
nationalitati sau culori diferite, mai slabi sau mai plinuti, cu ochi caprui
sau verzi, cu parul lung sau scurt. Si toate acestea erau doar un soi de “imbracaminte”
care acopera acel caracter din care se revarsa respectul despre care am
pomenit aici.
Deci pe cat
de repede putem castiga respectul celor din jur, pe atat de repede il putem
pierde. Depinde doar de noi, de actiunile noastre si de constientizarea actiunilor
noastre unde ne pozitionam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu