Despre respect si cum il castigam

   Asa cum mi-am propus de mai bine de un an, in fiecare saptamana am cel putin un articol pe care il postez pe blog. Stiu ca mai am mult de lucru in acest demers, dar cel putin sunt bucuroasa ca vad cum incet incet “munca” mea da roade in acest sens, in primul rand prin satisfactia resimtita.

   Articolul de astazi a venit ca un rezultat a doua discutii adunate si impartite in saptamana care tocmai s-a incheiat. O prima idee, doar in ordinea timpului, a fost initiata de o persoana care mi-a reamintit prin actiunea ei ca uneori frustrarile, rautatile si supararile pe care le varsam in capul celorlalti sunt in realitate incapacitatea noastra de a ne gasi puterea de a depasi unele momente si trairi, alegand sa aruncam cu noroi in altii pentru actiuni sau vorbe care nici macar nu ne privesc. Cealalta discutie a fost cumva la polul opus, cu o persoana tare apropiata mie. Am discutat despre...respect. De aici si titlul articolului.

   Ce intelegem prin respect? Cum il castigam, dar si cum il pierdem? Cum ajungem sa simtim cand cineva ne respecta, dar si cum aratam celorlalti respectul pe care il nutrim fata de ei? Oare functia sau varsta ne asigura obligatoriu respectul cuvenit? Dar sexul, nationalitatea sau culoarea pielii? 

   

   Din experienta mea am ales sa cred si sa invat la un moment dat ca respectul se castiga. Ca degeaba ai o varsta, daca ai trecut inutil prin viata, cum si viceversa este valabila. Respect acei oameni care stiu sa fie oameni mai inainte de orice adjectiv atasat cuvantului “om”. Sau, ca intr-un joc de cuvinte, daca vrei respect combina-l cu omenia, cu bunul-simt, cu tonalitatea calda si emancipata a vocii, cu privirea sincera si plina de bunatate, cu o strangera ferma de mana, cu o minte luminata si permanent antrenata prin diverse activitati care te ajuta in primul rand pe tine.

   Respectul se castiga cel putin prin toate cele enumerate mai sus si nu avand senzatia ca daca ai o functie, vreo cine stie ce masina de fita, vreo freza de pamplezir, varsta din buletin mai mica sau mai mare, haina cu marca-n frunte, sau chiar si cine stie ce limbaj, chipurile, deschis, o sa castigi ceva. Vei castiga doar un vis efemer de lingusitor sau doar de oameni care au prea mult...respect ca sa inceapa sa te educe pe tine.

   Am avut sansa de a cunoaste in viata oameni mai mici ca varsta, dar si oameni care imi erau mai mari cu 15-25-50 de ani, dar care erau de un respect extraordinar. Asa cum m-am lovit de aceeasi idee de varsta, dar oamenii fara pic de bun-simt. Aceeasi situatie si in cazul functiei: doamne de la curatenie sau directori de companii care aveau respectul fata de ceilalti in sange, precum si aceleasi “functii” fara componenta respectului. Pe acelasi palier m-am intalnit cu oameni de nationalitati sau culori diferite, mai slabi sau mai plinuti, cu ochi caprui sau verzi, cu parul lung sau scurt. Si toate acestea erau doar un soi de “imbracaminte” care acopera acel caracter din care se revarsa respectul despre care am pomenit aici.

   Deci pe cat de repede putem castiga respectul celor din jur, pe atat de repede il putem pierde. Depinde doar de noi, de actiunile noastre si de constientizarea actiunilor noastre unde ne pozitionam.