Despre employer & employee branding

 

   Discutam cu cineva pe la inceputul anului despre cariera, companiile in care am activat, cum am trecut prin momentele mai grele din cadrul unor zile de lucru si cum am vazut toate aceste experiente. Niciun moment nu m-am imbatat cu apa rece, cum s-ar spune, si sa “colorez” vreo situatie de viata ca si cand ar fi “floricele pe campii”. Dar am ajuns din nou sa realizez cat e de important ce alegem sa vedem si cum sa actionam fiecare dintre noi.

   Mai pe direct spus, evident ca m-am lovit si de situatii dificile, grele, cu puncte de vedere diferite, cu implicatii care mai de care, cu puterea de a balansa si de a tine pentru mine multe, cu ce pot aduce eu in plus in orice proiect profesional in care am fost implicata, cu a face o analiza cu ce este cu adevarat important pentru mine si alte asemenea. 

   

   Si tot anul acesta, anul 2016 si intr-o era in care avem ce se numeste “employer branding”, dar si "employee branding", mi-a fost dat sa vad si sa apreciez cu atat mai mult echipele din care am facut parte de-a lungul timpului, tot ce am invatat si dezvoltat impreuna…luate prin comparatie si cu ce nu ne place. Pentru ca asta facem in fiecare moment, comparatii si analogii ;)

   Pai cum sa nu imi apreciez si respect fostii colegi si sa fiu extrem de mandra ca am facut parte din astfel de colective:

• Respectul era respect (sau vorba unei prietene: "Cristina, unii macar stiu sa vopseasca si gardul si leopardul")
• Transparenta si integritatea nu erau doar “puse pe pereti”
• Stateam si munceam impreuna mult si bine fara sa ni se bage sub nas vreo foaie pe care s-o semnam de la bun inceput din care sa rezulte ca suntem de acord cu “orele suplimentare”. Pentru ca stiam ce inseamna sa ne implicam si sa ne bucuram de rezultatele muncii noastre
• Codul vestimentar iti era mai mare dragul sa il respecti si nu pentru ca scria in vreo procedura stufoasa, ci pentru ca in primul rand realizai ca astfel te respecti pe tine ca om. Si avand in minte povestea unei alte prietene si apropos de analogii si comparatii, stai sa vezi cum e sa mergi intr-un loc, sa tii se spuna de celebrul cod vestimentar si sa vezi apoi oamenii in papuci si maiouri. Ups!
• Ne simteam liberi sa ne implicam si sa ne gestionam programul dupa cum consideram de cuviinta pentru ca rezultatele primau. Luand tot prin comparatie, si avand in minte aceeasi poveste (la ce sunt buni prietenii, printre altele :D), sa aud si varianta “ai acces nelimitat la net, da’ vezi ca superiorul tau poate sa ceara rapoarte cu privire la cat ai stat pe net”, Seriously? Pai baga-i ceva-n coaste, cum s-ar spune, omului, de la bun inceput, si sa vezi “rezultate” atunci :))
• Nu ne amageam a fi vreo mare familie, dar eu una eram mandra sa fac parte din astfel de echipe, tocmai pentru ca stateam mai multe ore la munca decat acasa. Iar daca ajungi sa stai toata ziua intr-o echipa care mai rau te incarca negativ si tu doar te amagesti ca “hai ca mai stau putin, hai ca am rate si copii de crescut, etc etc”, nu faci decat sa iti gasesti alte scuze care mai devreme sau mai tarziu o sa-si puna amprenta asupra sanatatii tale. Dar nah, fiecare stie cat si ce poate duce ;)
• Am avut si diferente de…optica. Dar absolut toate erau pline de respect. Imi aduc aminte si eu de o situatie cand aceeasi intamplare, si eu si un alt coleg, am vazut-o in doua feluri diferite. Dar respectul era in continuare acolo… Si da, aceste momente te ajuta sa cresti si sa evoluezi, oricat de incomod ni s-ar parea pe moment.
• Am trecut prin situatii de restructurari si, facandu-se o analiza, colegii cu copii aveau prioritate sa ramana in companie. Din nou respect si mandrie. Intr-un alt mediu insa mi-a fost dat sa aud intrebarea de la bun inceput daca esti casatorit. Ups, dar daca nu esti casatorit inseamna ca nu ai viata personala? Ori de ce ai pune aceasta intrebare care, btw, este discriminatorie, de la bun inceput? :D

   Si lista poate continua. Un lucru insa mie imi este clar. Ce semeni, aia culegi si depinde de fiecare dintre noi ce alegem sa vedem, cu ce alegem sa traim si pentru ce sa fim recunoscatori. Ca pana la urma fiecare avem o viata, cu cheltuieli si obligatii, cu datorii si implicatii, cu vise si dorinte, cu familie si prieteni, cu relatii si parteneriate, cu activitati si proiecte. 

   Ca o concluzie: fiecare sac isi are peticul. Si se aplica pe orice palier al vietii :)

Cum ne-asternem, asa dormim

  

  Intotdeauna la zile de nastere am senzatia ca realizezi cam ce lasi in urma. Am avut ocazia sa interactionez cu oameni care mi-au lasat o parte din viata lor prin fiecare experienta si astfel am ajuns sa vad cum unii oameni nu primeau de ziua lor nici trei telefoane sau mesaje si cum altii nu mai pridideau cu raspunsul la urari. Prin perioada copilariei sau a adolescentei nu prea realizam ce si cum si nici nu intelegeam prea bine aspectul asta.

   Asta pana am ajuns sa mai cresc, nah :)) Si asa am ajuns sa inteleg ca fiecare zi si fiecare moment de interactiune cu ceilalti isi pune amprenta asupra noastra, dar si noi la randul nostru avem acea influenta caracteristica asupra celorlalti. Si cui nu i-ar placea sa fie asaltat de urari, mesaje, telefoane, mailuri din partea familiei, prietenilor si cunostintelor? Ca pana la urma asta inseamna ca ceva undeva acolo a ramas frumos despre noi. Pentru ca, de fapt, este despre implicare, despre empatie, despre lucrul cu noi insine, despre ascultare, despre intelegere, despre acceptarea faptului ca avem pareri diferite, despre…inteligenta emotionala si gandire laterala ;)

   Si anul acesta, asa cum simt de vreo cinci ani incoace, am senzatia ca ziua mea dureaza vreo doua saptamani :)) Dar anul acesta m-am apucat “sa calculez” tot ce mi-au oferit mai frumos toti cei care s-au gandit la mine cu o urare. Aproximativ 300 de mesaje, mailuri, telefoane, de la familie, prieteni, colegi, fosti colegi, cunostinte, unele de la oameni la care nici nu m-as fi gandit. De prin toata Romania, Boston, Londra sau Balcani, a fost cel mai minunat cadou sa realizez ca toti acesti oameni frumosi mi-au oferit acea bucatica din viata lor imbracata intr-unul din cele mai pretioase lucruri: timpul ;)

   Bucurie, mandrie, fericire? Putin spus… De la cele mai frumoase doamne de la protocol care isi fac treaba exemplar si pana la cel mai iscusit leader de multinationala, ma inclin in fata unor oameni care stiu ca mai inainte de orice functie sau avere, mai inainte de orice lucru material, Omul este cel care sfinteste locul. 

   Toate urarile primite le intorc inzecit. Va multumesc din suflet!

Oamenii mari discută idei

   

   Se spune că in general ce vedem la ceilalți și simțim ca ne deranjează, de fapt, nu am reușit să rezolvăm cu noi inșine. Si tind să cam dau crezare acestui raționament. Pană la urmă atunci cand noi suntem ok cu noi inșine si mintea ne este mult direcționată către idei frumoase, planuri marețe, sclipiri creative.

   Mi-a plăcut foarte mult ideea lui Eleonor Roosevelt care spune cu multă ințelepciune că “oamenii mari discută idei, oamenii medii discută evenimente si oamenii mici discută oameni”. Zilele acestea alergand de la o întalnire la alta si implicată in diverse treburi, am realizat din nou cat este de valabil acest citat.

   V-ați oprit pentru un moment, oriunde v-ați afla, la masă, la teatru, la un ping pong sau intr-un pub, club (aici cel mai incăpățanat prieten al meu sigur mi-ar spune că in club nu ai auzi decat muzica care iti urlă in urechi :D), whatever, si să “vedeți” oamenii de langă voi? Eu recunosc ca nu am făcut asta. In general sunt cu mintea intr-ale mele, încat nu văd nici în stanga nici în dreapta :)

   Insă săptămana aceasta m-a pălit brusc asta, si anume am reinceput “să văd si să aud” oamenii de pe langa mine. After all, candva credeam că e lipsa de bun simț să auzi ce vorbește cel de langă tine. Intre timp am realizat că nu tre’ să mă simt eu intr-un fel pentru că atata timp cat te apuci să dezbati “moartea caprioarei” intr-un spatiu public, iti si asumi ca poti fi auzit. 

   Si uite-așa mi-am amintit de citatul de mai sus. Pentru că am realizat că cea mai mare parte din oameni discută…alți oameni. Si tot așa mi-am amintit cat ne este de greu, într-adevăr, să ne schimbăm tiparele astea mentale ale noastre si să discutăm de lucruri frumoase, de idei interesante, de planurile noastre marețe. Cat e de greu să ascultăm doar din plăcerea de a asculta, să trecem peste socuri de orice fel sau să acceptam cand greșim, sau…sau… Si cat e de greu să renuntăm la a incerca să-i “schimbăm” pe ceilalți si să lucrăm, de fapt, cu noi inșine. 

   Da’ oricum, roata nu mă apuc să o reinventez eu. Iar acesta s-a vrut doar un alt articol ca un reminder pentru mine in primul rand si pentru bucuria pe care o simt pentru că am ajuns să realizez că am primit de la viata cel mai frumos cadou: Oamenii din viața mea. Asta că tot se apropie ziua mea :))

  The future belongs to those who believe in the beauty of their dreams. -

Eleonor Roosevelt

Hai sa ajutam

   

 

   Astazi nu intamplător am ales să scriu despre…ajutor. Am avut ocazia sa “trăiesc” acest cuvant, atat de o parte, cat si de alta a taberei, daca pot să spun asa :)

   Am trecut prin diferite situații de viată care mi-au arătat ce inseamnă prietenia adevărată, omenia, bunătatea, implicarea, timpul oferit, sustinerea pentru a trece peste anumite greutați. Asa am ajuns să invăț că pană intr-un final omul se cunoaște cu adevărat la greu.

   Si cu pași mici am inceput sa mă implic in proiecte de suflet. Iar astăzi tocmai despre un astfel de proiect mi-am dorit să scriu, pentru a-l face cunoscut si pentru a ajuta la randul meu. Mda…interesant sentiment cand incepi să descoperi the other way around cum s-ar spune.  

   Proiectul Asociației Hai Să Ajutăm este Floraria Socială (Flower Social Shop). Este un proiect frumos si ambițios in care angajații o sa fie persoane cu dizabilitați ușoare sau tineri care provin din medii defavorizate. Este un loc în care ei se vor putea simți utili, un loc în care pot să creeze, sa iși împlinească visele și unde vor putea fi renumerați pentru munca lor. 

   In cadrul Flower Social Shop veți putea regăsi aranjamente florale deosebite, create cu mult drag si pasiune de niște tineri al căror drum in viață a început anevoios. Si tocmai pentru că înțelegem ce înseamnă să ajuți si să oferi astfel o sansă pentru a le schimba viata acestor tineri, Flower Social Shop iși dorește sa aducă împreună implicarea, creativitatea si talentul acestor tineri, regăsite in aranjamentele florale care vor infrumuseța orice zi, birou, casă sau ocazie. 

   Tot profitul obtinut in cadrul acestui proiect se va reinvesti  in proiecte de dezvoltare a persoanelor defavorizate. 

   Cum putem ajuta?

   Prin simpla completare a formularului de 2% din impozitul pe venit, putem face o schimbare! Formularul il puteti gasi aici.

   Si pentru a vă face o idee si despre alte proiecte la fel de interesante si de valoroase ale Asociatiei “Hai sa ajutam”, va invit pe site-ul Asociatiei sau pe pagina de Facebook.

http://www.haisaajutam.ro/

https://www.facebook.com/haisaajutam

   Curiozitati, detalii, alte informatii despre acest proiect? Eu. micul coordonator de proiect, va stau la dispozitie cu drag. Ma gasiti pe Facebook, LinkedIn sau lasand un comentariu la acest articol :)