Despre employer & employee branding

 

   Discutam cu cineva pe la inceputul anului despre cariera, companiile in care am activat, cum am trecut prin momentele mai grele din cadrul unor zile de lucru si cum am vazut toate aceste experiente. Niciun moment nu m-am imbatat cu apa rece, cum s-ar spune, si sa “colorez” vreo situatie de viata ca si cand ar fi “floricele pe campii”. Dar am ajuns din nou sa realizez cat e de important ce alegem sa vedem si cum sa actionam fiecare dintre noi.

   Mai pe direct spus, evident ca m-am lovit si de situatii dificile, grele, cu puncte de vedere diferite, cu implicatii care mai de care, cu puterea de a balansa si de a tine pentru mine multe, cu ce pot aduce eu in plus in orice proiect profesional in care am fost implicata, cu a face o analiza cu ce este cu adevarat important pentru mine si alte asemenea. 

   

   Si tot anul acesta, anul 2016 si intr-o era in care avem ce se numeste “employer branding”, dar si "employee branding", mi-a fost dat sa vad si sa apreciez cu atat mai mult echipele din care am facut parte de-a lungul timpului, tot ce am invatat si dezvoltat impreuna…luate prin comparatie si cu ce nu ne place. Pentru ca asta facem in fiecare moment, comparatii si analogii ;)

   Pai cum sa nu imi apreciez si respect fostii colegi si sa fiu extrem de mandra ca am facut parte din astfel de colective:

• Respectul era respect (sau vorba unei prietene: "Cristina, unii macar stiu sa vopseasca si gardul si leopardul")
• Transparenta si integritatea nu erau doar “puse pe pereti”
• Stateam si munceam impreuna mult si bine fara sa ni se bage sub nas vreo foaie pe care s-o semnam de la bun inceput din care sa rezulte ca suntem de acord cu “orele suplimentare”. Pentru ca stiam ce inseamna sa ne implicam si sa ne bucuram de rezultatele muncii noastre
• Codul vestimentar iti era mai mare dragul sa il respecti si nu pentru ca scria in vreo procedura stufoasa, ci pentru ca in primul rand realizai ca astfel te respecti pe tine ca om. Si avand in minte povestea unei alte prietene si apropos de analogii si comparatii, stai sa vezi cum e sa mergi intr-un loc, sa tii se spuna de celebrul cod vestimentar si sa vezi apoi oamenii in papuci si maiouri. Ups!
• Ne simteam liberi sa ne implicam si sa ne gestionam programul dupa cum consideram de cuviinta pentru ca rezultatele primau. Luand tot prin comparatie, si avand in minte aceeasi poveste (la ce sunt buni prietenii, printre altele :D), sa aud si varianta “ai acces nelimitat la net, da’ vezi ca superiorul tau poate sa ceara rapoarte cu privire la cat ai stat pe net”, Seriously? Pai baga-i ceva-n coaste, cum s-ar spune, omului, de la bun inceput, si sa vezi “rezultate” atunci :))
• Nu ne amageam a fi vreo mare familie, dar eu una eram mandra sa fac parte din astfel de echipe, tocmai pentru ca stateam mai multe ore la munca decat acasa. Iar daca ajungi sa stai toata ziua intr-o echipa care mai rau te incarca negativ si tu doar te amagesti ca “hai ca mai stau putin, hai ca am rate si copii de crescut, etc etc”, nu faci decat sa iti gasesti alte scuze care mai devreme sau mai tarziu o sa-si puna amprenta asupra sanatatii tale. Dar nah, fiecare stie cat si ce poate duce ;)
• Am avut si diferente de…optica. Dar absolut toate erau pline de respect. Imi aduc aminte si eu de o situatie cand aceeasi intamplare, si eu si un alt coleg, am vazut-o in doua feluri diferite. Dar respectul era in continuare acolo… Si da, aceste momente te ajuta sa cresti si sa evoluezi, oricat de incomod ni s-ar parea pe moment.
• Am trecut prin situatii de restructurari si, facandu-se o analiza, colegii cu copii aveau prioritate sa ramana in companie. Din nou respect si mandrie. Intr-un alt mediu insa mi-a fost dat sa aud intrebarea de la bun inceput daca esti casatorit. Ups, dar daca nu esti casatorit inseamna ca nu ai viata personala? Ori de ce ai pune aceasta intrebare care, btw, este discriminatorie, de la bun inceput? :D

   Si lista poate continua. Un lucru insa mie imi este clar. Ce semeni, aia culegi si depinde de fiecare dintre noi ce alegem sa vedem, cu ce alegem sa traim si pentru ce sa fim recunoscatori. Ca pana la urma fiecare avem o viata, cu cheltuieli si obligatii, cu datorii si implicatii, cu vise si dorinte, cu familie si prieteni, cu relatii si parteneriate, cu activitati si proiecte. 

   Ca o concluzie: fiecare sac isi are peticul. Si se aplica pe orice palier al vietii :)