vineri, 5 februarie 2016

Oamenii mari discută idei


   

   Se spune că in general ce vedem la ceilalți și simțim ca ne deranjează, de fapt, nu am reușit să rezolvăm cu noi inșine. Si tind să cam dau crezare acestui raționament. Pană la urmă atunci cand noi suntem ok cu noi inșine si mintea ne este mult direcționată către idei frumoase, planuri marețe, sclipiri creative.

   Mi-a plăcut foarte mult ideea lui Eleonor Roosevelt care spune cu multă ințelepciune că “oamenii mari discută idei, oamenii medii discută evenimente si oamenii mici discută oameni”. Zilele acestea alergand de la o întalnire la alta si implicată in diverse treburi, am realizat din nou cat este de valabil acest citat.


   V-ați oprit pentru un moment, oriunde v-ați afla, la masă, la teatru, la un ping pong sau intr-un pub, club (aici cel mai incăpățanat prieten al meu sigur mi-ar spune că in club nu ai auzi decat muzica care iti urlă in urechi :D), whatever, si să “vedeți” oamenii de langă voi? Eu recunosc ca nu am făcut asta. In general sunt cu mintea intr-ale mele, încat nu văd nici în stanga nici în dreapta :)

   Insă săptămana aceasta m-a pălit brusc asta, si anume am reinceput “să văd si să aud” oamenii de pe langa mine. After all, candva credeam că e lipsa de bun simț să auzi ce vorbește cel de langă tine. Intre timp am realizat că nu tre’ să mă simt eu intr-un fel pentru că atata timp cat te apuci să dezbati “moartea caprioarei” intr-un spatiu public, iti si asumi ca poti fi auzit. 

   Si uite-așa mi-am amintit de citatul de mai sus. Pentru că am realizat că cea mai mare parte din oameni discută…alți oameni. Si tot așa mi-am amintit cat ne este de greu, într-adevăr, să ne schimbăm tiparele astea mentale ale noastre si să discutăm de lucruri frumoase, de idei interesante, de planurile noastre marețe. Cat e de greu să ascultăm doar din plăcerea de a asculta, să trecem peste socuri de orice fel sau să acceptam cand greșim, sau…sau… Si cat e de greu să renuntăm la a incerca să-i “schimbăm” pe ceilalți si să lucrăm, de fapt, cu noi inșine. 


   Da’ oricum, roata nu mă apuc să o reinventez eu. Iar acesta s-a vrut doar un alt articol ca un reminder pentru mine in primul rand si pentru bucuria pe care o simt pentru că am ajuns să realizez că am primit de la viata cel mai frumos cadou: Oamenii din viața mea. Asta că tot se apropie ziua mea :))


  The future belongs to those who believe in the beauty of their dreams. -

Eleonor Roosevelt


2 comentarii:

  1. Frumos ai scris, Cristinica, ca de fiecare data.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos pentru aprecieri, Marius. Si sper sa gasesc inspiratie in continuare :)

      Ștergere

Activităţile care ne ajută şi ne dezvoltă

Starting point    După ce am revăzut zilele acestea o prezentare TED extrem de cunoscută şi cu un mare impact pentru mine, mi...