Se spune că in general ce vedem la ceilalți și simțim ca ne
deranjează, de fapt, nu am reușit să rezolvăm cu noi inșine. Si tind să cam dau
crezare acestui raționament. Pană la urmă atunci cand noi suntem ok cu noi
inșine si mintea ne este mult direcționată către idei frumoase, planuri marețe,
sclipiri creative.
Mi-a plăcut foarte mult ideea lui Eleonor Roosevelt care
spune cu multă ințelepciune că “oamenii mari discută idei, oamenii medii
discută evenimente si oamenii mici discută oameni”. Zilele acestea alergand de
la o întalnire la alta si implicată in diverse treburi, am realizat din nou cat
este de valabil acest citat.
V-ați oprit pentru un moment, oriunde v-ați afla, la masă, la
teatru, la un ping pong sau intr-un pub, club (aici cel mai incăpățanat prieten
al meu sigur mi-ar spune că in club nu ai auzi decat muzica care iti urlă in
urechi :D), whatever, si să “vedeți” oamenii de langă voi? Eu recunosc ca nu am
făcut asta. In general sunt cu mintea intr-ale mele, încat nu văd nici în
stanga nici în dreapta :)
Insă săptămana aceasta m-a pălit brusc asta, si anume am
reinceput “să văd si să aud” oamenii de pe langa mine. After all, candva credeam
că e lipsa de bun simț să auzi ce vorbește cel de langă tine. Intre timp am
realizat că nu tre’ să mă simt eu intr-un fel pentru că atata timp cat te apuci
să dezbati “moartea caprioarei” intr-un spatiu public, iti si asumi ca poti fi
auzit.
Si uite-așa mi-am amintit de citatul de mai sus. Pentru că
am realizat că cea mai mare parte din oameni discută…alți oameni. Si tot așa
mi-am amintit cat ne este de greu, într-adevăr, să ne schimbăm tiparele astea mentale
ale noastre si să discutăm de lucruri frumoase, de idei interesante, de
planurile noastre marețe. Cat e de greu să ascultăm doar din plăcerea de a asculta,
să trecem peste socuri de orice fel sau să acceptam cand greșim, sau…sau… Si
cat e de greu să renuntăm la a incerca să-i “schimbăm” pe ceilalți si să lucrăm,
de fapt, cu noi inșine.
Da’ oricum, roata nu mă apuc să o reinventez eu. Iar acesta
s-a vrut doar un alt articol ca un reminder pentru mine in primul rand si pentru
bucuria pe care o simt pentru că am ajuns să realizez că am primit de la viata cel
mai frumos cadou: Oamenii din viața mea. Asta că tot se apropie ziua mea :))
Eleonor Roosevelt
Frumos ai scris, Cristinica, ca de fiecare data.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos pentru aprecieri, Marius. Si sper sa gasesc inspiratie in continuare :)
Ștergere