Despre incredere si comunicare

   

    Mi s-a intamplat de foarte multe ori de-a lungul timpului să aud nenumărate povești de viată (că tot se numește blogul meu “Caietul cu Povești” :D ), fiecare cu unicitatea ei, fiecare cu o culoare aparte. Si chiar dacă uneori avem impresia că anumite lucruri ni se intamplă tuturor, in realitate fiecare situație ne modelează intr-un anumit fel si ne aduce unde suntem astăzi. Pentru că ceea ce face diferența pentru fiecare zi si întamplare trăite este cum filtrăm fiecare dintre noi tot ceea ce trăim si experimentăm.

   Luați ca exemplu cazul unui cuplu. La inceput toate-s bune si frumoase pentru toți, odată cu trecerea timpului poate cei doi ajung să se despartă. Ca unii insă ajung să o facă cu cioburi si oale sparte sau ca alții aleg să o facă matur, demn si asumat, oricată durere ar implica, iar ne spune ceva. Si da, contrar a ceea ce s-a cam împămantenit pe meleagurile noastre, sunt si cazuri care in astfel de momente ajung să iși păstreze in continuare respectul. Dar in exemplul de față din nou contează comunicarea. Să tot fie vreun an de cand scriam despre asta aici.

 

   Cum spuneam mai sus, de-a lungul vieții am avut ocazia de a “trăi” cumva si experiențele altora, prin încrederea cu care mi-au fost împărtășite diverse. Întotdeauna m-am întrebat ce anume declanșează unui om sentimentul acesta de încredere, dar si de neîncredere. Probabil se aplică răspunsul unei prietene care îmi spunea candva că pur si simplu simte dacă poate sa transmită ceva cu greutate unei anume persoane sau rămane la stadiul de vorbe goale.

   Interesant punct de vedere care poate ar trebui să ne dea de gandit. Daca cineva discută cu noi doar despre politică si vremea de-afară sau dacă are încrederea de a ne comunica cate-n lună și-n stele. Eu cred ca sunt una din persoanele norocoase și recunosc că este un sentiment tare plăcut cand văd oameni extraordinari care vin către mine pentru a-mi împartași o mulțime de lucruri. Dar tot eu am invățat de-a lungul timpului că încrederea se caștigă cu multă muncă (pornind chiar de la o simplă informație pe care cineva ți-o transmite și care este de la sine înteles ca nu trebuie “s-o plimbi” mai departe; nu de alta, dar și eu am trecut prin situația să aud “Păi dacă mie nu imi spui că nu trebuie să spun mai departe, consider că pot să spun orice”.) Really? Și eu care credeam că de la sine inteles este fix varianta inversă si anume cea în care dacă cineva are încrederea de a-ți transmite ceva, orice, apăi informația aceea rămane strict la tine.

   Mi-am reamintit astfel despre relativitatea vieții si cum fiecare ne putem uita la același pahar si să vedem două lucruri diferite. Așa cum pentru fiecare dintre noi încrederea si comunicarea pot avea valențe diferite. Ce facem însă cu fiecare dintre ele, din nou este o bună modalitate de ne cunoaște. Simplu, dar nu ușor :)