Prima ședință foto în Grădina Botanică

 

   

   Săptămana ce tocmai a trecut mi-am dorit foarte mult să ajung în Grădina Botanică din București. Ar fi fost a doua oară în acest an și a doua oară în viață, prima dată fiind în primăvară. Nu știam exact ce culori voi găsi sau ce frunze frumos răsfirate și așternute aidoma acelui covor din poveștile pe care le auzeam copil fiind în școala generală. Sau ce lumină tomnatică care să mă ajute să surprind ceva mai mult din ce vedea ochiul meu, după cum bine îmi spunea cineva de curand.

   Pentru că lucrurile nu se așează întotdeauna cum ne dorim noi, și totuși se aștern cum ar trebui, în weekend-ul trecut am ajuns să fotografiez aici prima ședință foto a unei fetițe care astăzi împlinește…1 lună. V-am indus puțin in eroare cu titlul, așa-i? :)) Fotografiile cu gărgărița de fetiță și ai săi părinți au ajuns deja la ei și, cu aceeași curiozitate aștept să văd și eu ce poză vor alege părinții să imprime pe invitația de botez. Adevărat, un sentiment de satisfacție tare plăcut să stiu că una din pozele mele va bucura pe cineva în acest sens. Și același sentiment de bucurie primit de la mămica căreia i-am pus aparatul în brațe pentru a mă surprinde la randu-mi în cateva cadre. Doar nu era să ratez ocazia :D

   Și cum era aproape imposibil să trec pe-aici și să nu fotografiez și alte culori și ganduri care mi-au apărut ca într-un vis, iată mai jos ce a ieșit. Veți sesiza probabil că toamna încă nu și-a intrat în drepturi totale în Grădina Botanică și că are înca o tentă văratecă. Deci o iau ca pe un semn ca să mă reîntorc în acest loc deosebit. Estimez că toamna cea plină de cărămiziu, în combinație cu portocaliu și maro, să mă aștepte printre frunzele copacilor cam în vreo lună. Pană atunci, mă bucur în continuare de alte momente minunate.

   Voi cu ce activități și lucruri deosebite v-ați delectat și relaxat sufletul în acest week-end? :)

Din categoria oamenilor frumosi

Am avut ocazia de-a lungul timpului sa interactionez cu oameni din toate paturile sociale, cu oameni de toate functiile si de toate varstele. Si prin prisma fiecarei experiente am ajuns sa invat ce consider eu ca fiind important pentru mine.

Ma intreba cineva la un moment dat, in urma citirii unora din ideile mele postate ici colea, la cine fac referire. Si i-am raspuns foarte sincer si direct: nu fac referire la nimeni, bat doar saua sa priceapa iapa si pentru oricine isi arunca un ochi pe textele mele daca ii da ceva de gandit sau de analizat, ma bucur doar daca ia ceva bun din acestea. Fie ca vorbim de o stare, de o lectie inainte de a se da cu capul de pragul de sus, de un sentiment si lista poate continua.

Ce am ajuns sa consider eu ca fiind cel mai important pentru mine? Cinci planuri ale vietii care se intrepatrund direct, direct proportional, tangential si prin intrepatrundere :)) Recunosc, mi-a placut jocul de cuvinte...pentru cine are ochi sa vada :D

Din categoria planurilor importante si cu bifurcatiile aferente am asa:

1. planul emotional
2. planul social
3. planul cultural
4. planul economic
5. planul spiritual

Dar absolut toate au legatura cu...oamenii frumosi :)

In planul emotional vreau sa am alaturi oameni frumosi, buni, inteligenti, muncitori, perseverenti, implicati, dedicati, impaciuitori, afectivi, empatici, comunicativi.

In planul social vreau sa interactionez atat pe parte personala, cat si profesionala cu astfel de oameni meniti sa te ridice.

In plan cultural imi doresc la fel de mult activitati si oameni cu care sa ma bucur de o piesa de teatru, de un film bun, de o carte interesanta, de un concert relaxant,...de o serbare a copiilor la gradinita.

In planul economic apreciez foarte mult cunostintele pe care le pot dobandi in sfera educatiei financiare, a simtului cumpatat si echilibrat in ceea ce tine de consum, a oamenilor care ma invata astfel de lucruri. Este de nepretuit sentimentul oferit de discutiile cu oameni alesi care iti ofera o idee legata, de exemplu, despre economiile oricat de mici pe care este bine sa le ai deoparte pentru confortul tau psihic.

In planul spirirtual sa ma bucur mai mult de partea buna a vietii si sa reusesc sa ma las mai putin afectata de fleacuri si oameni mici, carora permanent le gasesc scuze pentru rautatile lor. Si nu, a fi rau pentru mine nu este egal cu a fi realist si a-ti sustine emancipat un punct de vedere.

Si peste toate imi doresc sa am alaturi oameni care stiu sa aprecieze ce au, sa le arate cu intelepciune celor de langa ei daca si cand gresesc, care se concentreaza pe lucrurile importante ale vietii si nu pe fleacuri, care sunt dispusi sa invete si sa evolueze permanent, care au o voce calda si sincera, insotita de acelasi zambet frumos si sincer.

Si pentru ca astazi tot este Ziua Internationala a Fericirii, zic ca este frumos sa descoperim ce ne face cu adevarat fericiti pe fiecare dintre noi :)