Aceasta postare vine cam la o saptamana dupa
ultima. Si totul datorita unei unei boli care abia m-a lasat sa stau in
picioare. Febra cu o fluctuatie de ma lua cu ameteli, frisoane cumplite si o
stare psihica zdrente pornita de la faptul ca nu puteam face nimic. In toata
aceasta perioada calculatorul meu a aratat pentru mine asemenea unei cutiute
buna sa se puna prafu’ pe ea.
O stare de imbolnaveala asemanatoare am avut si acum vreun
an jumatate. La vremea aceea am ajuns si la spital, am vazut cum arata salvarea
si din interior, analize, tratament si intr-un final am reusit sa ma pun pe
picioare. De data aceasta, perioada grava a durat cam patru zile, am fost la o consultatie, am
luat tratamentu’ prescris. Diferentele cu adevarat semnificative apar de acum
inainte.
Acum un an si jumatate eram intr-un alt colectiv profesional
fata de cel in care ma aflu acum. Iar diferenta tocmai in asta consta. Acum am
avut aproape colegi care chiar au stiut sa imi arate ce inseamna sa fii om in
adevaratul sens al cuvantului. Si cum as putea sa vad altfel oameni care se
ingrijoreaza pentru mine, oameni care poate n-au 2 lei in portofel, dar pentru
mine au gasit pentru a-mi lua o pastila din drum, oameni care au stiut sa puna
o simpla intrebare de genul “cum te mai simti?”, oameni care mi-au fost alaturi
efectiv, fizic, sustinandu-ma sa nu cad pur si simplu din picioare datorita
febrei, oameni care s-au gandit sa-mi dea un simplu mesaj de verificare. Si din
nou am invatat ca roata se intoarce intotdeauna!
Asadar, RESPECT maxim pentru niste oameni care stiu sa faca
viata mai frumoasa in jurul lor prin bunatate, frumusete, implicare, adevarata implicare, si care au
stiut sa-mi arate ca nu este nevoie sa stai o viata intreaga langa un om pentru
a-l cunoaste cu adevarat ;)
Multumesc!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu