Metroul

Ieri a fost o zi de muncă, ca oricare alta. Mai puţin prima parte a zilei când, din nefericire şi nebăgare de seamă, la metroul bucureştean a fost o “defecţiune tehnică”.  Aşa am fost anunţaţi conştiincios şi extravagant de oamenii puşi să sufle-n microfon :)) Şi uite-aşa s-a plimbat Cristina dintr-un metrou într-altul, dintr-o staţie într-alta, când într-un metrou vechi, când într-un Bombardier de toată frumuseţea.
Apăi pe bune de nu fu chiar amuzant, chiar dacă am stat ca sardinele, chiar dacă ne cam treceau căldurile, că de, Coane Fănică, căldură mare între atâtea suflete! Şi mai auzeai câte-o remarcă gen “Să ne plătească ei ziua asta de muncă” sau “Da’ până la urmă în ce direcţie merge metroul ăsta?” sau “Atenţie se închid uşile, va rugăm coborâti că se retrage” :))
Fire inventivă din fire, mi-a trecut prin cap la un moment dat cum aş fi arătat în acele momente, când toată lumea se calcă-n picioare, cu o carte-n mâna. Se vezi ce făţau stâlcit aş fi avut sau mi-ar fi pus vreo piedică suficientă cât să mă proptesc în nas :D
Concluzia este că am reuşit să ajung la serviciu şi cu o dispoziţie de zile mari! Păi ce era să fac? Doar nu era să las un amărât de incident să-mi strice ziua ;)