Am avut sansa
in viata sa am alaturi oameni deschisi la minte, cu care sa pot impartasi tot
soiul de discutii si pareri, care mai de care mai interesante si mai...de viata.
Si pentru ca am primit un feedback cu privire la articolele
blogului meu, si anume sa se vada si mai mult realitatea din viata noastra cea
de toate zilele, m-am conformat cu placere.
Am o prietena
care ma suporta de ceva vreme, sa tot fie deja vreo 20 de ani. Cu ea am deschis
de curand un subiect pe care multi dintre noi l-am incadra ca fiind sensibil,
si anume cum ne raportam la viata noastra personala, din punctul de vedere al
respectarii intimitatii celuilalt, dar si prin prisma altor relatii.
Spuneam in
articolul de aici ca viata noastra nu prea mai poate fi conceputa fara celebrul
telefon, sau mai multe, dupa caz, fara un oarecare laptop, bucata de tableta
sau alte device-uri sofisticate. Interesant e ca de indata ce intram in niste
relatii, luam aceste obiecte la pachet. La inceput suntem tentati sa le
permitem celor de langa noi, fie ei iubiti sau soti, frati sau prieteni, sa ne
raspunda la telefon sau sa-si mai arunce cate-un ochi pe calculatoru’ nostru,
ca vezi, draga Doamne, e dovada de incredere. Timpul trece, mai imi sun cate-o
prietena si ma trezesc ca-mi raspunde sotu’ sau fratele din dotare sau, si mai
tare, soacra :)) Brusc ma loveste senzatia ca nu ti-e respectata deloc
intimitatea si ca cineva doreste sa se bage cu bocancii in viata ta. Da’ dupa
cum ziceam, doar senzatia mea.
Continuarea
articolului este cu referire la relatiile dintre soti (care mai inainte au fost
iubiti ;) ), dar se aplica si celorlalte tipuri de relatii, evident adaptat. Mai
trece timpul, se mai aduna niste ani in relatiile dintre soti. Si continui sa
ai aceeasi abordare, doar ca acum incepi sa ai senzatia ca odata ce omu’ ti-e
sot sau sotie si ai, chipurile, o bucata de hartie care sa ateste asta, iti da
automat si dreptul sa-ti arunci cate-un ochi prin ale sale telefoane sau alte
masinarii de-astea la moda in care inca ne prindem urechile. Varianta cand ti
se permite sa faci asta atrage si ea dupa sine niste repercusiuni mai devreme
sau mai tarziu. Ca deh, gelozia mai vine peste noi uneori. Si e si normala pe
alocuri. Aceea constructiva. Ca de aceea distructiva...discutam pe larg intr-un
alt articol :D
Buuunn. Si
cotrobai prin device-urile omului. Si ce descoperi? Si, vorba celui mai bun
prieten al meu, daca ti-ai vedea partenerul de viata iesind cu cineva dintr-un
hotel, in timp ce tu tocmai intrai cu altcineva, ce-ai face? Te-apuci sa iti
pui poalele-n cap, pardon de expresie, sau tratezi cu demnitate si emancipare problema? Iti trece
oare prin minte mai inainte sa iei o gura de aer si sa nu te apuci sa refulezi
pe unde iti vine pentru ca s-ar putea sa realizezi mai tarziu ca e mult mai
usor ce-ai aflat fata de alte situatii mult mai grave? Sau si mai tare, sa te aflii in aceeasi situatie? Sau poate ti se
incoltesc deja in minte ganduri de razbunare? Sau te-oi gandi ca de acum
inainte stai cu ochii pe el/ea ca pe butelie? Sau poate te faci ca nu stii? Si
ai curajul sa te intrebi de ce, cu ce si la ce iti ajuta tot ce faci
tu si tot ce afli prin actiunile astea, in raport cu persoana de langa tine? Deci
cam o groaza de “riscuri” ne pasc cand suntem tentati sa raspundem la telefonul
care nu-i al nostru, sau cand cotrobaim prin...alte buzunare care nu-s ale
noastre ;)
Dar esti
dispus sa te gandesti ca n-ai niciun drept sa faci asta sau iti gasesti scuze?
Si ca poate oamenii, in general, au dreptul la intimitatea lor, indiferent cat
de prinsi c-o saiba ar fi ei? Esti dispus sa accepti ca daca vor sa faca ceva o
vor face oricum? Ca nu-i poti tine legati de pat si ca mai devreme sau mai
tarziu tot vor simti nevoia sa cunoasca altceva? Pentru ca da, fiecare relatie
are rostul ei. Iar noi nu suntem facuti de la mama-natura sa acoperim toate
nevoile unui om. De-aia cu sotul sau sotia din dotare comunicam niste lucruri,
cu cel mai bun prieten avem alte subiecte de dezbatere, cu un frate sau un
parinte discutam altceva, copiilor le transmitem alte subiecte.
Ce consider
eu ca fiind cel mai important intr-o relatie (si aici din nou ma refer la orice
fel de relatie)? Sa reusesti sa cunosti omul de langa tine si mai degraba sa te
intrebi ce defecte ii poti accepta. Si sa te bucuri de acei oameni in fiecare moment pentru ca maine nu stii daca vei mai da ochii cu ei in lumea asta... Si da, recunosc ca si eu mai am inca mult
de lucru in privinta asta ;) Deci sa trag oglinda mai aproape...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu