Un Om

   Articolul de astazi va fi in amintirea unui Om tare drag sufletului meu de care, din pacate, nu ma voi mai putea bucura vreodata in viata asta. Este unul din oamenii de la care am invatat foarte multe intr-un timp parca prea scurt. Omul la care am tinut teribil si care intotdeauna va avea o parte din mine acolo unde e. Si desi nu i-am spus-o niciodata, poate ca a simtit-o...

   Toti avem astfel de suflete menite sa ne atinga sufletul prin existenta lor. Si probabil ca stiti deja pana acum ca poate fi oricine. Prea putin conteaza daca este parintele nostru, vreun frate sau vreun prieten, iubit sau sot. Este doar acel Om care te bucura cu prezenta lui, este acel om care se muleaza atat de bine cu tine: in idei, in priviri, in faptul ca-i poti transmite orice fara teama de a te judeca, cel mult de a te ghida si de a te zdruncina putintel cand mai ai nevoie sa revii cu picioarele pe pamant, cel care vede in spatele unei armuri, masti sau orice alta forma de protejare de cei din jur. Si da, ne protejam uneori de cei din jur printr-o armura fara de care n-am putea supravietui intemperiilor vietii. 

   Pentru mine a existat acest Om, a existat cu bune si cu rele, cu perfectiune si imperfectiune, cu momente vesele si momente mai putin vesele, cu un zambet deosebit de sincer care ascundea prea multe in spatele lui, si care avea senzatia ca-s nestiute, cu momente de incredere in care puteam discuta orice, cu momente in care incercam sa ne pitim unul de altul, cu momente socante si pline de-o dulce nebunie, cu momente in care incercam sa ne sprijinim unul pe celalalt, cu momente in care ne uita Dumnezeu palavragind si parca tot nu era de-ajuns, cu lectii de viata, cu intensitatea gandurilor si trairilor, cu micile lucruri stiute de la plecatul pan’ la o scurta cumparatura si terminand cu plimbari pe-alte meleaguri ale..sufletului. Si a fost singurul care a vazut ceva in spatele unei armuri ;)

   Si chiar poate veni o zi cand sa ai impresia ca omul pe care l-ai cunoscut intr-un anumit fel este de fapt intr-un cu totul altfel. Poate vei constata ca n-ai contat nici cat negru sub unghie. Poate ca vei constata ca tot ce a fost, de fapt nu a fost. Poate ca ai fost doar o alta relatie dintr-o mult prea lunga lista de...nevoi. Pentru ca fiecare relatie are rostul ei si se bazeaza pe satisfacerea unor nevoi ;) Vorba unei prietene, ca mereu mi-o tranteste: “Pai evident ca eu ma folosesc de tine: zambetul tau, sustinerea ta, faptul ca ma asculti, ca iti pot transmite orice, ce, crezi ca esti prietena mea degeaba?” :)) Sinceritate absoluta :D Sau poate vei constata cu durere ca n-ai meritat nici macar o explicatie, desi stiai ca asta e unul dintre cele mai importante lucruri pentru tine. Dar ea nu va mai veni niciodata. Pentru ca omul acela nu mai exista cum exista candva ca sa ti-o poata da. Si da, e dureros sa descoperi lucruri la care nu te-ai astepta niciun moment. Dar asta nu-ti da dreptul sa fii judecatorul nimanui, oricat te-ar durea. Iti da dreptul cel mult sa plangi...

   Si de cate ori am ocazia spun mereu: transmiteti-le celor dragi de cate ori simtiti tot ce simtiti! Pentru ca va veni o zi cand nu o veti mai putea face. Nu mergeti pe ideea mult prea bine inradacinata in noi “Las’ ca am timp de maine”. Timpul este intotdeauna insuficient pentru a spune celor dragi cat ne pasa de ei, pentru a ne lamuri cu tot ce avem pe suflet, pentru a ne bucura de cei de langa noi, chiar si atunci cand ne ranesc. Si mai spun sa incercati sa le-o spuneti pe un ton frumos, pentru ca tonul face muzica, indiferent ce ajungeti sa transmiteti, indiferent cat v-au bucurat sau cat v-au ranit. Am spus constient “indiferent” ;) Pentru ca da, tonul face muzica. Pentru ca va veni o zi cand totul se evapora, totul se schimba, totul se asterne, totul se linisteste...dar sunt oameni care nu se uita. Indiferent cat i-ai iubit sau cat rau ti-ar fi facut. Isi lasa o amprenta prea mare asupra vietii noastre. Si vor trece si nopti, vor trece si zile, dar mintea, intr-o impletitura frumoasa cu sufletul, e singura care nu se odihneste niciodata. Si sunt oameni de a caror amintire nu scapi niciodata, oricat ai incerca. Poti, poate, doar sa inveti sa-i acoperi si sa-i pitesti in gandurile tale...

   Acest articol este dedicat special acestui Om drag care a venit, a poposit in viata mea si intr-o zi a plecat fara sa-si ia ramas-bun. Acest prieten atat de drag care intr-o zi mi-a spus: “Viata mea e in mainile tale” si tot el mi-a dat si mi-a luat o parte din viata... Si pentru ca stiu ca de acolo de unde e, nu se va intoarce niciodata. Ai luat soarele cu tine...