Bagajul din viata noastra

   Obisnuim sa tragem dupa noi tot soiul de bagaje: amintiri din copilarie sau de prin tineretea de mult apusa, experiente de viata, relatii din care fiecare am luat si am lasat cate ceva, ganduri de dor si de parere de rau, iluzia ca vom trece repede peste anumite experiente din viata noastra, precum si faptul ca ne acundem de noi insine prin tot soiul de tertipuri si scuze, regrete ca nu am trait clipa atunci cand am simtit-o.

   Adunam de-a lungul vietii multe bagaje. Pe unele le vedem, pe altele le ignoram. Pentru unele platim o taxa prea mare pentru a le purta dintr-un loc intr-altul, in timp ce de altele ne debarasam prea repede. Bagaje? Sau le putem numi si relatii? Sau oameni? Sau experiente? Si alegi intr-o buna zi o anume destinatie. Ti-ai dori prea mult sa mergi, si totusi ceva te opreste: teama ca n-ai mai fost plecat niciodata, senzatia de instabilitate ca iesi din cerculetul acela mititel pe care ti-l cunosti (da, da, celebra sfera de confort), scurta nebunie ca nu stii cum si in ce fel vei reactiona, frica ca s-ar putea sa iti placa prea mult, faptul ca te intrebi ce-ar trebui sa trantesti in acel geamantan, gentuta, borseta, traista, pe care ulterior le tragi dupa tine, razant iti trece prin minte si suflet cum ar fi sa iti iei doar strictul necesar, iar la destinatie oi vedea tu cum te descurci. Si oare ce-ar insemna pentru fiecare dintre noi “strictul necesar”?

   Si-ti mai faci o lista cu ce-ar trebui sa bagi in...sacosa de rafie, mai stergi si mai adaugi, ba un parfum, ba o rochie, ba un aparat foto, ba o pastila, ba un incarcator, ba un device de-asta la moda si in pas cu tehnologia prin care obisnuim sa controbaim poate chiar si-n somn si chiar si-n cele care nu-s ale noastre, crezand ca avem dreptul sa le controlam fiecare pas din viata oamenilor de langa noi (da' pardon, sa nu ma-ndepartez, asta intr-un alt articol). Si plecam la drum... E imperios necesar sa ne dam check-in-u’ pe la fiecare pas, e musai sa ne trantim cate-o poza de prin fiecare loc in care mai poposim si mai lasam din mana bagajul de care am tras cu atata grija. Si parca la un moment dat iti spui: cam greu bagajul asta, ma dor mainile si spatele de grija lui, oare nu pot merge si eu dintr-un loc intr-altul fara el? Eh, si vine raspunsul: ba bineinteles ca poti, da’ depinde doar de tine sa alegi. Depinde doar de tine sa-ti clarifici ce inseamna strictul necesar. Si tot tu esti cel sau cea care alege forma bagajului, culoarea lui, marimea si modalitatea in care se inchide sau se deschide, ca deh, pana si-asta te ajuta uneori ;) 

   Pentru mine bagajul ideal are forma unei gentute, de preferinta rosie sau neagra, ca-s culorile mele preferate. Exact in aceleasi nuante cum mi-am dorit candva si niste rochii :)) Si va rog sa constatati ca am spus “ideal” ;) Iar in bagajul meu intotdeauna au loc: amintirea oamenilor care inseamna cel mai mult in viata mea; alti oameni care, chiar daca m-au ranit crunt, am invatat sa-i iert, tocmai pentru ca stiu ca nimeni nu este perfect si cu dreptatea in mana in orice moment; experiente care m-au marcat, care m-au trantit in cel mai negru colt al existentei mele si experiente care m-au dus pe culmile fericirii. Mai bag in bagajelul meu zambete nepretuite, un aparat foto mic si rosu care are si el o poveste, un telefon si-un laptop fara de care nu ma pot deplasa (chiar daca laptopu’ e cam rasnita el saracutu’ :)) ), celebrul pix si-un caiet (pentru ca imi place foarte mult sa scriu de mana), o carte (ca tot imi spunea mie cineva candva ca o dau din carti); ganduri, multe ganduri ale unei minti parca permanent treaza :D, si...liniste. Sentimentul acela extraordinar de liniste pe care il redobandesti dupa ce te-ai plimbat cu acelasi bagaj pe ape agitate, dupa ce ai avut aceeasi grija de un bagaj pe care degeaba ti-ai dori sa nu il mai ai sau sa nu il mai vezi, pentru ca el va fi intotdeauna o parte din tine. 

   Pentru ca la final realitatea este doar una: suntem suma alegerilor si experientelor noastre, suntem suma trairilor si sentimentelor noastre, suntem suma relatiilor trecute si viitoare. Suntem suma pana si a obiectelor (da, obiecte de-astea ca de exemplu casa, masa, masina, biblioteci, telefoane, calculatoare, haine, bijuuri de-un fel sau altul, sticlute cu parfumuri, farduri in diverse culori, vesela scumpa si cu modele, pana si incarcatoare, masina de spalat sau masa din bucatarie, vreun balansoar sau vreo piscina...) care ne inconjoara si care ne fac viata mai frumoasa, mai agitata, mai usoara, mai complicata, mai palpitanta, mai plina de dorinte, mai tematoare, mai stresanta, mai incantatoare, si care, aceleasi obiecte, ne aduc mai aproape sau ne duc mai departe de...Oameni.

   Si toate ne ofera “ceva” sa atasam bagajului-sufletului nostru...