Provocarea de a fi recunoscator

   Zilele acestea se tot perinda pe site-urile de socializare diferite provocari, leapsa si-alte hore in care suntem atrasi, primim si dam la randul nostru. Provocari care mai de care mai interesante si mai frumoase, mai haioase si mai complicate. Doua din cele carora le-am dat si eu curs au fost cele in care dezbateam cu interes ce carti le consideram relevante pentru mine, intr-un fel sau altul, precum si cea in care listam cateva din lucrurile care pe mine ma fac fericita si pentru care sunt recunoscatoare. Ca o completare, un articol in tandem am scris si aici. 

   Astazi am ales sa ma axez pe acea frumoasa provocare de a fi recunoscator (cea despre carti intr-un alt articol). Primul gand a fost: “Pai da, sunt recunoscatoare, ca am pentru ce”. Ahaaa. Al doilea gand: “Acum trebuie sa-mi iau gandurile care alearga zburdalnic prin capsorul meu si sa le astern intr-o forma scrisa”. Mda...Si mai greu. Gandul trei: “E hai, ca acu-i acu’. Simt ca sunt recunoscatoare si totusi mi se-mpleticesc gandurile, sentimentele si ideile-n cap de-o sa iasa un talmes-balmes”. Si totusi am reusit. Trecand peste teama ca unii vor judeca ca de ce-am avea nevoie sa ne trecem pe-un site de socializare recunostinta sau peste gandul care-mi spunea ca parca nu-s in stare sa trec toate acestea in scris, iata ce a iesit:

• Sunt recunoscatoare pentru Oamenii din viata mea care mi-au fost alaturi, atat in momentele de cumpana, cat si in momentele fericite. Oameni care m-au ridicat, mi-au oferit un umar pe care sa plang, care m-au ascultat, care m-au indrumat in cel mai frumos mod cu putinta, care m-au invatat sa comunic si sa ma respect, care m-au suportat in cele mai grele momente.
• Pentru Oamenii din viata mea care mi-au gresit intr-un fel sau altul, pentru ca m-au invatat cu ce pot convietui in viata si cu ce nu. Oameni care, chiar daca au lasat urme adanci in sufletul meu, le-am considerat lectii importante.
• Oamenilor fata de care am gresit si care mi-au dat sansa de a-mi indrepta greseala. Oameni care au inteles ca a fi Om inseamna sa gresesti, sa ierti, sa mergi inainte, sa inveti din greselile tale.
• Pentru primul leagan al copilariei mele facut de bunicul meu, pentru ciresele pe care le mancam direct din copac cand ma punea bunica mea sa le culeg, pentru galeata de apa pe care abia reuseam sa o scot din put, pentru primul puisor de care am avut grija in curtea bunicilor mei.
• Pentru toate momentele cand am ras cu gura pana la urechi si din tot sufletul, pentru ca am invatat ca oamenii care au aceasta calitate de a dezamorsa situatii tensionate sau teribil de grele sunt de nepretuit. Sunt recunoscatoare pentru momentele cand am plans, pentru ca am invatat ce inseamna pentru mine valoarea gestului de a-ti fi stearsa o lacrima.
• Ce ma face fericita? Un zambet sincer si dulce, indiferent ca-i zambetul omului drag, al unui copil sau al unui prieten. O imbratisare calda care ma incarca cu cea mai frumoasa stare. O incredere acordata, asumata prin prisma cunoasterii mele. O comunicare pe-un ton ales. O mangaiere intr-un moment in care am cea mai mare nevoie. O muzica...a sufletului.
• Sunt recunoscatoare pentru ca pot vedea, in ciuda unei deficiente de vedere. Si cred ca tocmai de aceea mi-a fost compensata cumva aceasta deficienta prin sansa de a “vedea” in privirea oamenilor tot ce au de transmis. Ati inchis vreodata ochii, si nu in momentele cand va bagati la somn, si sa stati pur si simplu cateva minute in acea “bezna”? Ce-ati simtit? Eu am facut-o si m-am umplut de spaima, recunostinta si constientizarea faptului ca sunt oameni care chiar daca nu vad fizic, “vad” mult mai multe decat altii.
• Pentru ca pot merge. V-ati imaginat chiar si pentru o fractiune de secunda cum ar fi sa nu te poti deplasa singur? Eu da, prin prisma momentelor cand o crunta amorteala a picioarelor ma acapara (deh, trasatura de familie :D ) sau cand soarta imi punea in fata ochilor un om in scaun cu rotile sau just like that, fara niciun motiv.
• Pentru ca pot auzi. Chiar acum ascult o muzica extrem de frumoasa care imi umple sufletul.
• Pentru puterea pe care am avut-o si pe care o caut permanent pentru atunci cand am cazut si cand voi cadea pentru a ma putea ridica din nou.
• Pentru placerea pe care o simt cand pot sa imortalizez cu aparatul meu cel micut oameni, locuri, cladiri, peisaje...sentimente.
• Pentru linistea pe care am redescoperit-o parca de mult uitata. Pentru ca am invatat ca sunt om si ca pot gresi, pentru ca nu pot fi intotdeauna pe placul tuturor, pentru ca am invatat sa ma iert. Pentru ca invat din nou sa traiesc si nu doar sa exist...
• Ce ma face pe mine fericita si recunoscatoare? Ca traiesc... 
• Ca ma pot bucura in fiecare zi de senzatia placuta de a deschide ochii. Ca pot auzi in fiecare zi glasul oamenilor dragi. Ca le pot simti imbratisarea in functie de context si exprimare. Ca pot invata zilnic si ca tot zilnic fac alegeri. Ca in fiecare zi dau peste oameni buni si mai putini buni. Ca cei din urma m-au invatat sa-i apreciez mai mult si sa nu-i mai iau ca dati pe primii. 
• Ca pot manca o inghetata de-un leu, dar care sa mi se para cea mai gustoasa prin invaluirea unei linisti extraordinare. Ca ma pot bucura de-o floare primita-n dar printr-o dorinta implinita. Si ca “floare” pentru mine poate sa insemne si-o plimbare, o strangere de mana, o atingere, o privire calda, un zambet, o carte, o rochie, un concert... “Cadouri” ale vietii de care am realizat ca ma pot bucura prin puterile si prin constientizarea fiintei mele. Ca Oamenii sunt cel mai bun “manual-practic” al vietii, cei care te ridica si te coboara in fiecare clipa a existentei noastre. Ca pot trece fix prin aceleasi experiente ca si tine si totusi sa te judece. Ca pot avea doar o cana de apa, dar sa fie dispusi sa o imparta cu tine. Ca pot avea o putere financiara mare, dar o liniste prea mica, dar si invers. 
• Sunt recunoscatoare si linistita cand pot sta cu o carte in mana la umbra unui copac sau cand mai scriu un nou articol...din viata mea ;)

   Deci da, chiar am pentru ce sa fiu recunoscatoare. Ceea ce va doresc enorm si voua.

Astăzi aleg sa inchei acest frumos exercitiu de viata fara a provoca pe nimeni, si totusi pe toata lumea ;)

Sa invatam sa ne bucuram de viata zilnic!