Regasirea ta

   Cum sa te regasesti in trecerea dintre doua stari care parca te trimit in lumi diferite? Cum sa reusesti sa-ti regasesti acea parte din tine parca de mult uitata? Si-ti vine sa crezi ca o poti face cu greseli, cu teama, cu speranta, cu incercari? Cum poti sterge niste cicatrici pe care altora le este atat de usor din afara sa iti spuna ca trebuie sa treci peste ele si stiind ca si tu vrei asta? Dar cum? Cum te regasesti intr-o lume noua? Cum faci sa lasi in spate toata durerea nespusa, temerile nerostite, lacrimile de care, poate, nu stie nimeni? 

   Si cum sa reusesti sa te agati cu toata forta, atat cat este? Cum sa reincepi sa inveti sa te bucuri cu toata fiinta ta de fiecare moment, indiferent cat de lung sau de scurt iti este dat; sa inveti sa comunici mai bine si mai “practic”, fata de cum o faci in “teorie”; sa nu te sperii de ceva atat de bun si de frumos care iti intra in viata; sa-ti reamintesti ca greselile tale nu te fac automat un om rau, ci doar...om? Dar soarele si frunzele copacilor cand le-ai vazut ultima data?

   Momentele de cumpana. Toti le avem, toti le parcurgem intr-un fel sau altul. Altii mai intens, altii mai detasat. Momentele in care suntem pusi in fata unor alegeri pe care le iau altii pentru noi sau cele in care noi insine reusim sa luam niste decizii care ne vor afecta viata iremediabil. Si da, poate ca ne-ar fi mai comod si mai usor daca ne-ar trai altcineva viata. Dar viata e doar una, si este a fiecaruia dintre noi, prin sarea si piperul date de cei din jurul nostru. Viata este acea carte pe care noi o umplem cu oameni, amintiri, momente, culori, sentimente, muzica, poze, batai de inima si rasuflari taiate. Dar este singura carte care se scrie in fiecare zi si in urma careia nu putem sterge nimic. Si astfel avem file mai pline sau mai goale, file asupra carora staruim mai mult pentru ca ne place mai mult povestea pe care o regasim in ele, si file pe care vrem sa le intoarcem cat mai repede. Avem pagini in care regasim personaje care ne atrag si pagini in care apar personaje pe care suntem tentati sa le judecam. Sunt pagini pe care lasam sa curga lacrimi si pagini pe care am vrea prea mult sa le rupem. 

  Si vine o zi brusc peste tine si nu stii ce ti se intampla. Parca incep sa se lege iar lucrurile. Piesele de puzzle iti sar in ochi. Vezi cum se imbina armonios intru regasirea ta. Sau tii se pare? Esti atat de speriat incat capul ti se goleste instant si simti si-o lacrima in coltul ochiului. Si-n toata teama care te cuprinde simti ca incepi sa te regasesti...printre atingeri, printre melodii senzuale, printre oameni frumosi care te-au acceptat in cele mai negre momente, printre gesturi care iti plac, printre doua batai ale inimii si doua rasuflari taiate, printre cuvinte pline de respect si incarcate cu drag, printr-o normalitate pe care ti-ai dorit-o mereu si cu care inveti sa traiesti efectiv. 

    Si din nou esti recunoscator. Si apreciezi tot ce ai, fiecare moment, dar mai ales puterea de a merge inainte, de a te bucura, de a zambi, de a te ridica,...de a te regasi.

   

   O toamna frumoasa tuturor :)