Multumesc...

   

   De mult prea multe ori luam tot ce avem ca dat. Consideram ca ni se cuvine si uitam sa mai ne apreciem parintii care se trezesc dimineata pentru a ne pune o cana de ceai pe masa, prietenii care ne sustin cand avem o zi trista si posomorata, partenerul de viata care ne sta alaturi in momentele frumoase, dar si in cele mai putin frumoase, nasii care ne calauzesc pasii, fratii cu care invatam sa impartim si bune si rele inca de la nastere, copiii care sunt langa noi in drumul lor spre...viata.

   Cand le-ati spus ultima data un drag “multumesc” oamenilor care conteaza in viata voastra? Da, stiu, veti spune ca ei stiu sigur ca le sunteti recunoscatori (eu mi-am surprins astazi prietena care ma suporta de vreo 20 de ani :)) ). Dar cand i-ati imbratisat ultima oara? Da, si pe-asta o stiu, ca au ei habar ca va pasa de ei. Serios? Nimic nu-i mai important decat a le-o arata, tocmai pentru ca nu stii daca maine vei mai avea ocazia. Si este o simpla realitate: viata este ca...un fir de ata. Si indiferent cat de obosit, suparat, trist sau mohorat ai fi, uita-te in jur. Invata sa apreciezi ce ai atunci cand ai. Alminteri sigur va veni o zi cand iti va plange sufletul pentru ca n-ai stiut sa faci asta la momentul potrivit. Momentul potrivit? Exact, adica in fiecare zi ;)

   Ideea articolului de astazi mi-a venit pornind de la doua evenimente (si nu numai) la care am participat in week-end-ul ce tocmai a trecut. Le-am stat alaturi unor oameni frumosi in trecerea lor cu bucurie prin viata, printr-un botez si o nunta, la care am vazut ce inseamna o altfel de emotie.   Va multumesc, oameni frumosi, pentru ca mi-ati oferit ocazia de a ma redescoperi, de a reinvata sa traiesc intr-o normalitate care imi place enorm, pentru ca ne-ati vrut alaturi de voi in aceste momente, tocmai in astfel de momente cand descoperi atat de multe despre tine si despre cei din jur. Am dansat alaturi de voi intr-o hora a vietii, langa oameni la fel de frumosi care au ales sa va calauzeasca drumul, pe niste acorduri de suflet care raman intiparite acolo pentru totdeauna. Multumesc pentru o lectie de viata prin care mi-am reamintit cat de special este sa ai alaturi oameni deosebiti care invata sa te descopere si sa te accepte cu bune si cu mai putin bune in fiecare zi.

 

   Si multumesc tie...