luni, 28 iulie 2014

Doamna profesoara de romana



   Printre alte momente de poveste si amintiri din copilarie, pornind de la o alta discutie foarte interesanta intr-unul din grupurile mele incadrate in categoria LinkedIn-ului, astazi mi-am propus sa scriu despre Doamna mea profesoara de romana din scoala generala. 



   Cred ca daca stau bine sa ma gandesc am fost in ultima generatie fara manuale alternative si in primele trei cu examene de capacitate si de admitere la liceu care mai de care mai testate pe spinarea noastra. Eh, le-am trecut cu brio pe-amandoua si-asta si datorita Doamnei mele profesoare de limba si literatura romana din clasele 5-8. Parca o vad si acum, o Doamna in adevaratul sens al cuvantului, cu o voce calda si in acelasi timp care iti impunea respect, dedicata profesiei si copiilor pe care ii invata cu atata pasiune. Pana si pe baieti stia cum sa-i struneasca, ca doar deh, erau tineri si la inceput de adolescenta :)) Tin minte chiar ca unul dintre ei a copiat la o lucrare pana si numele colegului, atat era de panicat sa nu il prinda cineva :)) Dar asta-i alta poveste si sa nu ne indepartam. 

   Imi placea tare mult romana...literatura, gramatica, compunerea si tot ce mai faceam noi la materia aceasta care urma a fi o piatra de incercare in multe etape ale vietii mele si care mi-a scos multi peri albi :D In cei patru ani cat am parcurs aceste cursuri cu Doamna mea profesoara, am descoperit cu placere si cu mandrie cum era sa ai vreo 12 de 10 si mai sa nu mai aiba loc unde sa-i treaca in catalog. Am descoperit cum e sa faci un lucru din placere, sa-ti vina idei, sa rezolvi probleme si teme pe loc, sa tot stai cu degetele ridicate ca sa mai raspunzi la cate-o-ntrebare, si sa auzi cu bucurie: “Lasa Cristina, ca stiu ca tu stii”. Deci observati, va rog, cum ma umflu in pene, da? :))


   Toate bune si frumoase, doar ca eu m-am trezit intr-o zi cu senzatia ca nu raspund la ore pe cat as vrea eu si ca nici la tema mea nu ajungea Doamna mea sa se uite. Si-uite asa, m-am trezit si eu intr-o zi, ca tot copilu’, ca nu-mi fac tema. Da’ ce credeti ca am scapat? Taman in ziua aia s-a gandit Doamna profesoara sa ma asculte si pe mine din tema. Si cand aud “Cristina, exercitiul cutare cum l-ai facut?”, mai sa-mi plece scaunul de sub mine. Zic in sinea mea: “Ups, am sfeclit-o! Acum ce ma fac? Aoleu, cum o sa ma vada Doamna mea de-acum inainte?” Si nici una, nici doua, imi trece prin cap ideea de a-mi arunca un ochi pe carte (evident cu caietul asezat strategic ca sa para ca citesc din el). Si se-apuca Cristina sa turuie exercitiul ca si cand il citeam cuvant cu cuvant din caiet. Termin, aud ca am facut totul perfect, si zic “Hai ca am scapat”. Da’ de unde? Cand o aud pe Doamna mea profesoara: “Acum va rog sa veniti cu caietele la mine”. Ulalaaaaa, acum chiar ca am sfeclit-o! O iau colegii care incotro in fata mea, eu ma faceam ca nu stiu ce caut. Cand aud iar, dupa ce apucase sa se uite pe vreo 3 caiete, “E suficient, nu mai veniti”. Pfffiiiuuu! Deci chiar am scapat definitiv de data asta. Deci sa fac atac de apoplexie si mai multe nu :))
   Nu stiu nici pana in ziua de astazi daca Doamna mea s-a prins ca nu aveam, de fapt, nicio tema scrisa pe caiet, si ca toate exercitiile le-am rezolvat pe loc, si a vrut sa ma scuteasca de un stres. Cert e ca mi-am invatat singura lectia atunci si niciodata n-am mai fost la scoala fara...lectiile facute ;)


   Anii au trecut, generatia mea a fost ultima generatie de elevi pe care Doamna mea a dus-o pana la clasa a opta, dupa care s-a pensionat. Si astazi ma gandesc cu drag la dansa, tocmai pentru ca stiu ca ii datorez enorm de multe. Am intrat la liceu datorita ei fara o ora de meditatie, am vazut ce inseamna sa nu se faca diferente intre colegii care faceau ore suplimentare si cei care nu (stiti voi la ce ma refer; mai cu seama ca la liceu am avut ocazia sa vad asta cu varf si indesat), am luat examenul de admitere la facultate tot datorita ei, am amintirea unui profesor care isi iubea meseria, care era un adevarat dascal, si lista poate continua...
   Pentru voi care a fost dascalul care v-a calauzit drumul si cum v-a indrumat in scoala...vietii? ;)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Activităţile care ne ajută şi ne dezvoltă

Starting point    După ce am revăzut zilele acestea o prezentare TED extrem de cunoscută şi cu un mare impact pentru mine, mi...