Violenta domestica

   Cum mai toate articolele mele pornesc de la discutii, intamplari si experiente de viata, articolul de astazi nu face exceptie. Si cum tot mi-a oferit cineva la un moment dat o idee de care i-am promis ca voi tine cont, si anume sa scriu si despre cum vad eu partea realista a vietii, articolul de astazi il voi incadra in aceasta categorie. Pentru subiectul ales nu stiu insa cat voi reusi sa mai am un ton pozitiv, asa cum mi-am propus pentru blogul meu mititel.

   Titlul este scurt, la obiect si dureros de...realist. Si vin si va intreb: ati stat vreodata langa cineva sa vedeti cum isi “atinge” copilul? Spus asaaaaa ca-n popor. Mda, inventivi mai sunt unii romanasi de-au scos pana si expresia cu “bataia-i rupta din Rai”. Sau ati asistat vreodata la o cearta violenta dintre doi parteneri de viata? Sau chiar sa vedeti cum o altoieste direct? Am facut trimitere la femeie, ca deh, in cele mai multe cazuri, ea e cea care-o-ncaseaza ca sacul de box. Nu ca nu stiu si cazuri cand ajung sa se bata parte-n parte. Da’ acuma na, fiecare cu forta lui...

   V-ati gandit vreodata ce urme lasa aceste gesturi, vorbe, actiuni bagate toate in aceasta categorie a “violentei domestice”? V-ati gandit oare ce ajunge sa simta prichindelul acela mic care se trezeste c-o palma ? Si nu, nu sunt de acord sub nicio forma cu expresia “data in gluma”, pentru ca astea nu-s glume, iar cei care o fac ascund de fapt o minte limitata. V-ati gandit sau ati asistat vreodata la un reflex de aparare cand cineva sta langa tine si da sa ridice bratul pentru a se apara de vreo musca si tu sa te retragi? Dar la amalgamul de sentimente pornite de la faptul ca cel violent (parinte, sot, frate) ar trebui sa te apere, sa te ocroteasca, sa iti spuna o vorba frumoasa, sa iti explice cu calm, si ca in realitate este cel mai mare dusman prin toate aceste actiuni?

   Dar de partea aia cu “las’, mama, ca se schimba” sau “o sa reusesc eu sa il aduc pe drumul cel bun” sau “i-am explicat eu ca nu e frumos ce face si ca ar trebui sa faca x, y si z” sau ca “stiu ca data viitoate n-o va mai face”, ce ziceti? Imi vine sa rad isteric cand aud astfel de idei. Pentru ca oricat s-ar amagi o sotie ca barbatu’ ei preaminunat din dotare n-o va mai altoi, odata ce a facut-o o data, wake up, e doar o chestiune de timp pana o va mai face si-nca o data, si-nca o data. Oricat s-ar amagi o mama ca tatal copilului ei va intelege ca nu e bine sa dea in copil, prima palma pe care i-a dat-o bietului sufletel e suficienta ca sa creeze un precedent. Putem pune aici chiar si cazul in care insasi mama isi “preaslaveste” copiii cu batai de-astea rupte din Rai. Care Rai? Sau poate creieru’ meu o asimila printre bucati si nu mai stiu eu definitia aia de-o invatam toti cu privire la Rai. Ma rog, cel putin teoretic, ca nu stiu pe cineva sa se fii intors de-acolo si sa ne dea o declaratie semnata si parafata de cum e acolo...

   Acestea fiind spuse, asa cum orice in viata inseamna o alegere, sa ne dam cu un pumn...de apa rece (ati inteles, banuiesc, jocul de cuvinte) peste ochi si sa ne trezim la realitatea a mai realista. Oameni buni, niciodata, ever ever, in viata asta, un om care ajunge sa fie violent (indiferent ca e verbal, fizic, psihic, sau mai stiu eu cum) nu se va schimba. Si punct. Nu exista alte completari. Orice completare punem dupa o astfel de situatie cu megaimpact e doar din teama noastra de a ne asculta instinctul. Pentru ca realitatea e doar una: oamenii nu se schimba niciodata fundamental! Nu m-am apucat eu sa inventez roata acum. E doar o realitate in care traim toti, cam de cand am aparut cu catel si cu purcel si noi pe-aici pe planeta asta. 

   Si cum fiecare facem alegeri, in astfel de situatii violente avem fix doua variante: alegem sa ramanem sau alegem sa plecam, alegem sa rupem caruta in doua sau alegem sa-i mai schimbam cate-o saiba, alegem sa avem o viata frumoasa, cu oameni frumosi, care sa ne ridice sau alegem sa stam intr-o mocirla calduta si sa ne amagim ca-i tare bine acolo. Atat. Restul sunt doar scuze... Si nu, n-am spus niciun moment ca ar fi usor. Spun doar ca viata e prea scurta si prea scumpa ca sa ne-o irosim astfel si ca merita sa ne bucuram de ea cu tot ce are mai frumos. 

   Acum uitati-va in jur...vedeti ce culoare frumoasa are cerul? ;)